Povestea acestui scriitor este tragica, impresioneaza prin ea insasi, impreuna cu prozele sale scurte. Asemeni prozelor, scurta i-a fost si viata, curmata in plin avant creator, la doar treizeci de ani, de nemiloasa boala- cancerul. Din pacate, nu a apucat sa scrie mai mult, doar un volum de nuvele si povestiri, de vreo 600 de pagini, pe care ej l-am descoperit intamplator si, rasfoindu-l, desi nu auzisem macar de autor, am decis sa il cumpar si sa il si citesc intr-un timp relativ scurt de la cumparare. Curiozitatea a fost prea mare. Dar nu a ramas nerasplatita. M-au fascinat istorioarele sale, cuprinse parca de un aer nostalgic, pe care aveam sa mi-l explic abia la sfarsit, citind cateva insemnari din jurnalul sau. Dar sa nu anticipez. Cu toate ca impresiile mele s-au cimentat mai bine dupa acele ultime pagini.
Cele mai multe povestiri au ca fundal satul ardele.nesc de la inceputul veacului trecut. Personaje pitoresti, tarani autentici, cu viata lor, cu gandurile, cu temerile si nevoile lor. Scriitorul fructifica amintirile acumulate in satul natal pentru a zugravi o lume desprinsa dintr-o realitate uneori idilica, alteori nemiloasa, avand ceva al ei care te atrage, un farmec al istorisirilor la gura sobei. Casele taranesti, saracacioase, campurile, gradinile, padurile, oamenii, imbracati modest, in portul traditional toate se impletesc intru creearea acestei lumi atat de autentice. Cum mie imi plac foarte mult povestile din lumea satului, am savurat fiecare povestire, fiecare intamplare. Unele povestiri ilustreaza ritualurile din batrani privind inmormantarile, priveghiul. Nu lipseste fina ironie taraneasca, atat de placuta, de dreapta si neiertatoare. Se simte un puternic accent autobiografic, cu precadere acolo unde personajul este un fiu de taran plecat la oras la scoli inalte, pierzandu-si parca ceva din conditia sa, nemaifiind nici taran adevarat, dar nici pe deplin orasean.
O emotie vie, o nostalgie dulce-amaruie persista ca un parfum subtil asupra tuturor scrierilor sale. E ceva pe care il deslusesti printre randurile intesate de un placut grai popular, colorat si atragator. Satul natal al scriitorului capata trasaturile unui spatiu feeric, ii simti dragostea pentru locuri, pentru oamenii din sat. Incat nu poti sa nu te gandesti la faptul ca fictiunea are o proprtie destul de redusa, ca tot ce ai citit s-a intamplat poate aievea, demult, tare demult, intr-o vreme a carei aroma in zadar o cautam astazi, s-a risipit in negura timpului.
Daca nu ati citit pana acum povestirile lui Pavel Dan, vi le recomand cu mult drag. Si cu regretul ca nu sunt mai multe, ca acest imens potential creator nu si-a putut dezvalui toate resursele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Am citit şi eu, acum vreo 2 ani această carte, la recomandarea unui prieten. În ea regăseşti, cum spui, descrierea autentică şi făcută cu mult drag a satului ardelean de scriitor. Povestirile lui sunt ancorate în amintirile lui despre satul natal, iar personajele par extrem de reale. În personajul plecat la şcoli, nici ţăran nici orăşean, cred că-l regăsim cel mai bine pe Pavel Dan. Trist că a murit atât de devreme.
RăspundețiȘtergereVoiam să adaug că mi-aş fi dorit să fi scris măcar un roman, însă, gândindu-mă mai bine, acest volum are un caracter unitar, fie prin fundal, fie prin peronaje, deşi în aparenţă sunt povestiri de sine stătătoare. Mă bucur să aflu că mai există cititori ce au savurat această carte. :)
ȘtergereDa, ar fi fost bine să fi putut scrie un roman. Ar fi completat descrierea literară a satului ardelean pe care au făcut-o Slavici sau Rebreanu.
RăspundețiȘtergereeu vreau recenzie doar la urcan batranul
RăspundețiȘtergere