marți, 3 septembrie 2013

Gata, un scurt respiro

In sfarsit, am terminat de citit Crima si pedeapsa. Inca nu m-am apucat de recenzie, am avut altele de facut si am nevoie de un ragaz ca sa-mi asez impresiile in privinta sa. Ma simt ciudat, cu mintea oarecum incarcata. Nu vreau sa incep a spune cate ceva chiar acum, pana ce nu imi conturez cum trebuie ideile. De fapt, nici nu cred ca va fi o recenzie propriu-zisa, e greu sa realizezi recenzia unei astfel de carti daca nu esti profesionist.

Avem insa o dilema in ce priveste cartea pe care o voi incepe acum. Fara prea mare bataie de cap, am rezolvat aceasta dilema. De fapt, nu eu, ci acesta recomandare. Asa ca, acum stiti ce anume voi citi.

8 comentarii:

  1. Pai ce o fi asa de greu de comentata in legatura cu Crima si Pedeapsa, adica de ce sa fie mai greu decat cu alte carti ? Mai ales ca tu te pricepi sa faci recenzii. Dupa parerea me, desi desigur asata NU reprezinta o recenzie exhaustiva ci doar cuprinsul, intrebarea centrala care este pusa de romanul Crima si Pedeapsa este una medico-legal adestul de des intalnita (azi, mai ales in UE), aceea de daca acel criminal avea capacitate de discernamant sau nu in timpul premeditarii si comiterii crimei, iar autorul, fiind un om deosebit de profesionist si totodata inteligent, (desi poate si din lene personala, sau burnout ciu indiferenta, sau optimism momentan temporar exagerat, sau alte motive la care nu m-am putut gandi momentan), pur si simplu isi trateaza intreaga audienta de cititori ca fiind chiar super-inteligenta plus inalt educata in ceea ce priveste psihologia forensic-criminala medico-legala, si NU le da mura-n gura raspunsul respectiv, lasandu-i pe acestia sa se framante.

    (Desigur nu e obligatoriu sa fii de acord cu mine, eu doar voiam sa te incurajez ca se pot face asa in general si recenzii mult mai proaste decat cele pe care le-ai putea concepe tu, adica sa nu te subestimezi dca e vorba de a recenza un clasic, fie el chiar si rus.)

    RăspundețiȘtergere
  2. PS (just in case) Te rog sa NU consideri comentariul de mai sus o provocare ca sa te indemn asa sa faci cu orice pret o recenzie acestui roman. Tu nu ar trebui sa te simti obligata niciodata sa faci vreo recenzie daca nu ai chef, indiferent de daca cartea ti-a placut sau ti-a ramas indiferenta. Alegerea de a face sau nu vreo recenzie, dupa parerea mea cat se poate de sincera, trebuie sa ramana a ta, (atat vreme cat ai blog amator sau chiar profesionast personal individual).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi scrie impresiile mele oricum, doar ca parca nu le-as numi recenzie. Stiu, sunt cam ambigua n exprimari la ora asta. Revin maine.:)

      Ștergere
  3. departe de mine gandul de a participa la dialog!
    departe de mine gandul de a depasi realitatea: sunt roman, deci ma pricep la orice! (subliniez, ma refer la mine!)
    oricum rezonez cu cele doua idei ale gazdei: unu - intotdeauna las un timp intre lectura si inchegarea impresiilor; doi - am citit si voi citi cu mult interes cele ce se spun despre opere pentru ca fiecare cititor (privitor, ascultator) are oglinda proprie!
    aaaa, stiu ca e truism dar sunt roman! :)
    astept "imaginile"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e, fiecare persoana percepe acelasi lucru in felul sau, impresiile difera chiar si int-o mica masura. Iar in ceea ce priveste o carte, chiar exista posibilitatea unei varietati infinite de receptare.
      Deocamdata, inca sunt in faza de inchegare, desi am inceput a scrie recenzia pe ciorna, cum s-ar spune. :)

      Ștergere
  4. Eu prefer scriitori latino-americani ! Rusii sunt prea plini de complexe !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmmm, mie imi plac si unii si altii, pentru motive oarecum diferite. Deocamdata nu am apucat sa citesc atat de mult incat sa ma satur, sunt abia la inceput.:)

      Ștergere
    2. Care complexe ? Ca maj personajelor literaturii clasice ruse sunt total fii si fiicele naturii, goi si pagani, si exact asa cum i-a lasat D-zeu, (inainte de decaderea din Paradis sau imediat de dup acadere cand inca nici nu se dezmeticisera), plus si fara servicii sociale adecvate, nici macar dupa Razboiul lui Napoleon, zau, pana si dl Tolstoy, am impresia, s-a vaitat despre asta, "cum de e asa ceva posibil, nici macar asa ceva la nivel de Cruce Rosie, zau ?!". Poate Cehov sa fi incercat sa descrie niste complexe, dar s-a vazut clar ca era ceva de import, de la turci probabil, ca dansul era mai mult pe la Yalta, in Crimeea, pe acolo, la mare, de aia a si avut atat succes in vest, ca era mai inteligibil pt altii, plus probabil asa cat de cat mai pertinent din cauza anticiparii a diverse conflicte est-vest, sau Venus-Marte, etc.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...