vineri, 20 septembrie 2013

Prima zi de gradinita

Astazi a fost prima zi de gradinita a celei mici- am sarit direct in grupa mijlocie, da' nu-i bai, trebuie sa progresam, sa invatam lucruri noi, nu unele pe care le stim deja. Dimineata- emotii. De fapt, emotiile au inceput de aseara cand, in sfarsit, ne-am vazut cu rezultatul exudatului, ceea ce insemna unda verde. I-am semnat rechizitele, ghiozdanelul, penarul, am pregatit hainutele- nu imi sariti in cap pentru atatea diminutive, stiu ca-s enervante, dar la mine e justificat. Sau asa imi place mie sa cred. Ei, daca toate-s la dimensiuni reduse, le adaptez si denumirile. Asaaa... si o data pregatirile incheiate, in timp ce o adormeam, incercam sa-mi amintesc ce as fi putut uita. Imi cadeau ochii in gura la o ora mai mult decat timpurie pentru obisnuintele mele. M-am tinut tare si nu am cazut prada somnului, mai aveam unele de rezolvat.

In zorii zilei, de cateva ori m-am trezit si m-am uitat la ceas, de teama sa nu ma trezesc prea tarziu. Spre uimirea mea, s-a trezit si ea fara scandal, in mai putin de o ora am reusit sa iesim din casa imbracati, impachetati, ceea ce e o minune, nu reusim niciodata sa iesim mai devreme de o ora jumate din momentul in care ne propunem asta. Cu ghiozdanel in spate, cu caciulita si multa curiozitate, mogaldeata a facut primii pasi in viata de prescolar. Drumul cel lung a inceput, intr-o dimineata insorita de vineri, racoroasa, dar in limite normale, cu mami si cu tati penduland pe langa ea, mai emotionati decat protagonista principala.

Ajunsi acolo, dupa formalitatile necesare- dezbracat, imbracat, predat acte medicale, Alexuta a intrat in clasa si a inceput sa se simta ca acasa. Stiam eu ca n-o sa stea ea rusinoasa in vreun colt, dar a fost mai bine decat ma asteptam. In cateva secunde deja isi gasise si partenera de joaca si jucarii, nu mai avea nicio treaba cu noi. Am mai discutat una-alta cu educatoarea, apoi ne-am luat la revedere si am plecat- nu tu plansete, nici macar nu ne-a pupat, ne-a facut din mana si si-a continuat joaca. Noi doi, plini de emotie, am iesit de-acolo cu o puternica senzatie ca ne lipseste ceva.


Cat de ciudat a fost sa plecam de acolo singuri. Cred ca noi suntem mai rau decat copiii. Unde de-abia asteptam sa mai stau si eu libera, acum parca nu era cum imi imaginasem. Nici tati, care avea experienta in plecat de-acasa si stat fara copil,  nu se simtea mai confortabil ca mine. Ba parca se simtea si mai ciudat, pentru ca pana acum o stia cu mine, dar acum... Si-n loc sa ne facem si noi de cap ca doi porumbei, ne-am apucat frumos de smotru si de reamenajari prin casa, sotiorul meu crezand ca in cele trei ore fara copil va reusi sa mute muntii din loc. Eu stiam care-s sansele de reusita si i-am prognozat de la bun inceput cam cum va arata casa pe la pranz si de-atunci incolo. O camera luna, iar alta tomberon. Si asa a si fost. Sufrageria e golita de haine si jucarii, in schimb in dormitor n-ai unde pasi.

La 12 fara, nu stiam pe unde sa ne gasim hainele sa ne imbracam sa mergem sa luam copilul de la gradinita. Si acolo, ca-n filme. De cum am intrat pe poarta, sotul meu s-a apucat sa ma filmeze cu telefonul, ca-n documentarele alea cu dosarele FBI. Ardeam de nerabdare sa ajung sa vad ce face si mai ales ce a facut fata in cele 3 ore si jumatate petrecute acolo. Parca nu se mai termina drumul de la poarta pana la clasa. Cand am ajuns si am vazut-o jucandu-se fara macar sa ma vada, mi-am zis- e-n elementul ei, nu mai vrea sa plece. Ei, nu s-a intamplat asa, a vrut sa mearga, dar si sa mai vina. Din franturi de raspunsuri am inteles ca i-a placut. Nu stiu cat le-o fi placut celorlalte persoane din gradinita. Tati a prognozat ca in trei zile o innebuneste pe  saraca educatoare. Asta dupa ce am aflat de la educatoare cat de cuminte a fost odrasla noastra. Nu a plans, nu a intrebat de noi, dimpotriva, s-a simtit sefa acolo, nesupusa, recalcitranta, batoasa. Si cu tendinte agresive in caz de provocare. Asta am aflat-o de la cea mica. S-a apucat ea sa ne spuna ca un baietel a vrut sa o scuipe si ea a vrut sa-l bata. La strambaturi- pe primul loc.Si educatoarea mi s-a plans ca se iau si ceilalti dupa ea la obraznicii.  Mancarea doar a gustat-o de cateva ori, in schimb se plangea ca nu i s-a dat voie sa manance cand a vrut. Asta e greseala mea ca nu am obisnuit-o cu program fix de masa si e invatata sa manance cand are chef, cand ii e foame. Or acolo, ai mancat la ora de masa, bine, nu- sa fii sanatos. Ei, cu timpul se obisnuieste ea, nu cedam cu nimic. Mai rau e ca nu se conformeaza activitatilor ce se fac in grupa- protesta ca ea nu vrea sa deseneze, ea vrea sa se joace.

La gradinita e o disciplina complet diferita de ceea ce stie ea. Noi am fost foarte libertini, de fapt eu mai mult si nu am fortat-o nici sa manance, nici sa deseneze. De desenat deseneaza mult timp cand are chef, dar daca o pun eu, nici sa nu auda.

Ce sa zic, om vedea cum se va purta de-acum incolo. Poate se acomodeaza. Sau poate ii acomodeaza pe ceilalti cu apucaturile si dorintele ei.

6 comentarii:

  1. Crezi ca numai a ta are crize de personalitate? Te inseli, toti vin de acasa cu obiceiurile lor, se adapteaza intr-o saptamana, ii convinge educatoarea sa intre in ritm. Ai sa vezi, gradinita e buna pentru ca le ofera un program si ii invata sa il respecte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca nu e singura, dar parca nici sa fie dintre cei cunoscti drept cai breji ai clasei nu imi place. Poate ca se va acomoda in timp. Oricum,sunt poate mai dornica decat ea sa mearga la gradinita, chiar daca la inceput fiind nu se conformeaza cerintelor. Nu cedez. Acum tot stau ca e ace, sa-i treaca raceala, sa o pot duce.

      Ștergere
  2. Sa va traiasca bobocul...sa creasca si sa infloreasca frumos in viata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gata! Cum se zice, a zburat...sunt primi ei pasi in lume! Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a zburat. Dar s-a cam impotmolit in raceala dupa primii pasi. Poate maine sau poimaine va fi gata sa isi reia periplul. Eu ma grabesc.

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...