vineri, 25 octombrie 2013

Recomandare de lectura- Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)

Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)
Autor- Julian Fuks
Traducere- Anca Ferro
Editura UNVERS, 2012

Daca nu mi-ar fi fost recomandata, nu stiu care ar fi fost sansele ca eu sa descopar aceasta carte si, mai ales, sa fiu atrasa sa o citesc. Poate ca pierdeam ocazia de a citi o carte buna, o carte care condenseaza in volumul sau redus atatea esente puternice. Ma bucur ca am avut ocazia sa descopar o noua bijuterie literara, sub semnatura unui autor al carui nume nu-mi spunea nimic si cu un titlu mai putin obisnuit fata de preferintele mele uzuale.

 Julian Fuks (n. 1981) este un jurnalist brazilian, licentiat in literatura sud-americana si autor a trei volume, intre care si cel de fata. Desi atat de tanar, scriitura sa este uimitor de profunda, de rafinata, pare o impletitura migaloasa de cuvinte, de fraze, de idei. Este suficient sa citesti "Prologul necesar" pentru a-ti da seama de asta si a-ti dori sa fii prins in mrejele acestei carti. Cele trei mari nume ce au marcat literatura secolului XX te duc cu gandul la eseu, la critica literara sau, asa cum ar sugera-o si titlul, la o scurta incursiune in istoria literaturii. Cel putin cam astea erau gandurile mele, inainte de a patrunde in tainele acestei carti. Aveam sa descopar insa cate putin din acestea dar si din altele, o compozitie in care realitatea si fictiunea se intrepatrund pana ce se pierd una intr-alta, incat, sincera sa fiu, nu am putut sa imi impun niciuna din ele ca perspectiva principala.


De regula, cand te afli in fata unei opere de fictiune, ai o anumita convingere, anume ca cele scrise in ea nu sunt consemnari fidele ale unor fapte reale, cel mult pornesc de la astfel de fapte. In acelasi fel, cand citesti o opera biografica, ai convingerea interioara ca este o consemnare a unor fapte din viata reala a unei anumite persoane. Ei bine, in cazul acestor Istorii despre literatura si orbire, nu poti crede nici una, nici alta, desi, cumva, balanta mea a inclinat spre perspectiva biografica, imbogatita cu doze bine cantarite de fictiune. Totusi, in timpul lecturii, m-a preocupat mai putin acest aspect, m-am lasat pur si simplu purtata de apele line si clare ale scrierii, in incercarea de a patrunde in taramul secret pe care il reprezinta constiinta unui scriitor. Si nu a fost doar unul, ci trei- Jorge Luis Borges, Joao Cabral si James Joyce. Trei importanti scriitori ai secolului XX care, in afara actului creatiei si a mintilor intesate de idei ce stau sa irumpa, au mai avut ceva in comun- orbirea.

Ce poate fi mai groaznic pentru un om care si-a inchinat intreaga fiinta literaturii, cartilor, decat sa piarda acel simt esential pentru existenta sa- vazul, fara de care nu mai poate citi, nu mai poate scrie? E crunt pentru oricine, dar cu atat mai mult pentru un om a carui ratiune de a trai este literatura. Sa iubesti cartile, sa ai la dispozitie un adevarat paradis- sute de mii de volume, si sa nu le poti vedea, sa nu le poti citi... una din cele mai pure ironii ale sortii.

Aceste Istorii sunt o lectura coplesitoare, datatoare de emotii profunde, de momente in care simti ca bogatia pe care ti-o ofera lectura devine palpabila. Nu e nevoie sa ai studii de specialitate ca sa savurezi o carte ca aceasta. Este suficient sa pretuiesti cartile si literatura de calitate. Am fost foarte surprinsa de maiestria acestui scriitor necunsocut mie, scriind despre trei mari scriitori, insa nu numai despre ei. In fond, cartea ar putea constitui la fel de bine o elaborata meditatie asupra literaturii si asupra orbirii, daca ar fi sa ma limitez la cele enuntate in titlu, dar merg mai departe spunand ca sondeaza in acelasi timp interiorul constiintei creatoare, dand la iveala framantari, nelinisti, artistul ce nu-si constientizeaza valoarea, care creeaza nu pentru a fi apreciat, ci pentru ca nu poate altfel.

O lucrare ampla ca fond, redusa ca forma. Desi, poate, citind cele scrise de mine sau, si mai bine, citind o parte din carte, ati putea considera ca, prin temele si ideile abordate, aceasta lucrare s-ar fi putut intinde pe sute si sute de pagini, cele ceva mai mult de o suta de pagini surprind cu succes esenta si la sfarsitul lecturii, eu, cel putin, am ramas cu impresia ca am citit o carte mult mai mare.

Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea sau macar sa va atrag atentia asupra acestei carticele. Nu as recomanda-o chiar oricui, dar voua, celor ce obisnuiti sa-mi cititi blogul, am eu sentimentul ca v-ar place la fel de mult.

Cartea a aparut la Editura UNIVERS si o puteti gasi aici.

9 comentarii:

  1. Frumoasa prezentare (recenzie); va imbunatatiti scrisul pe zi ce trece!
    Sarmanul Borges, ramasese orb si continua sa se inconjoare de carti!...Automatismele unui cititor pasionat nu se atrofiaza cu una-cu doua!
    Un sfarsit de saptamana agreabil va doresc!
    Si o toamna frumoasa, cu carti pe masura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc! Ma bucur sa "aud" asta, dar nu eu sunt de vina, cartea m-a inspirat. Apropo, v-o recomand in mod special. Cred ca ati gusta-o cu multa placere. :)

      Ștergere
  2. In sfarsit sunt si eu de acord cu Stefan asupra unui lucru totusi esential ! Recenzia ta mi se pare chiar superlativ de inalt calitativa, nu numai relativ la alte recenzii ale tale, (punand in acest caz in valoare si mai pregnant stilul tau ff original de a crea recenzii cu adevarat suspans !), dar si asa ca recenzie de sine statatoare printre alte recenzii ale lumii...zau, mi se pare o recenzie de calitate autentic profesionala asa cum se pot citi uneori in Times Literary Supplement, plus ca nu am citit niciodata de fapt nici acolo acest stil de recenzii cu suspans decat daca erau scrise de oameni care erau scriitori de carti de meserie, nu doar simpli jurnalisti recenzori, critici literari ! Zau, nu stiu despre cum o fi Fuks, dar daca eu as fi el cred ca m-as simti deosebit de magulit daca as citi o recenzie ca aceasta si chiar as insista sa pun fragmente din ea pe coperta viitoarelor editii ale acestei carti, ba chiar si a viitoarelor carti scrise de mine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere. :) Magulitoare sunt pentru mine cuvintele tale. Nu stiu de ce, dar eu, daca stiu ca ar putea citi autorul impresiile mele, sunt emotionata, ca in fata unui examen. Nu e cazul acum, dar au fost si astfel de cazuri. Oare ai intuit bine ce a vrut sa exprime autorul? Oare...? Oare...? Oricum, mai am de munca pana sa pot atinge un nivel demn de presa culturala, de exemplu, dar cred ca depinde si de ce imi inspira cartea despre care scriu. :)

      Ștergere
  3. Interesanta carte, ai prezentat-o bine, m-ai facut curioasa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe mine nu ma atrage de nicio culoare aceasta carte si nu pentru ca nu ai recenzat-o tu bine, ci pentru ca nu este genul meu. Din ce ai spus tu consider ca este mult prea filosofala pentru mine si m-as plictisi citind-o.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se pare ca n-am reusit sa intuiesc gusturile tuturor, nu?:) Nu-i nimic, nu ma supar, doar nu e obligatoriu sa avem toti aceleasi gusturi.

      Ștergere
  5. Bună! Și eu am o colaborare cu ei, este foarte bună și sunt foarte de treabă. Vreau să-ți spun că am și eu un concurs, dacă nu te superi, însă participanți nu prea mulți. Aș fi foarte încântat dacă, în limita timpului tău disponibil, ai putea să-mi faci puțină reclamă la el, pentru că îs la început și... na, toți am fost la început.
    Îți mulțumesc, spor la treabă: http://falled.blogspot.ro/2014/09/its-time-for-giveaway-and-youre-invited.html

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...