vineri, 23 martie 2012

Doua vorbe... trei poate...


De-ati sti cate texte am scris in ultima vreme, texte ce n-au vazut lumina blogului. Scurte sau mai lungi, insa toate deprimante, confesiuni la cald ale starilor prin care tot trec si nu se mai termina. Dupa ce le-am scris, nu mi-a mai venit sa le public, simteam o jena si eram scarbita de ceea ce citeam. 

Aseara, pentru cateva clipe am fost incantata, dar nu m-a tinut mult, caci experienta de viata in Romania secolului XXI ma face suspicioasa mai mult decat as vrea. Cand ceva pare prea avantajos pentru client, sigur are macar o hiba. Mi-e teama si de tepe, gen X ii lasa lui Y apartamentul in grija si Y se gandeste ca ar putea scoate un ban fara sa stie X.

 Nu se intinde insa pana la a-l inchiria efectiv, ci doar se face ca-l inchiriaza. Atat cat sa-si ia banii pe o luna-doua. Am dat in paranoia, nu? Raspund tot eu- nu. Te poti astepta de la orice, mai ales cand e ceva prea bun ca sa fie adevarat. 

Totusi, merita sa mentionez ca tocmai imi impusesem sa gandesc pozitiv, imi spuneam ca va fi bine, ca se vor rezolva, incercam sa atrag lucrurile pozitive de partea mea. In momentul in  care mi-a trecut asta prin minte si am rostit pentru mine cuvinte de incurajare, am simtit o eliberare brusca, de moment, ca si cum cineva ar fi ridicat o piatra de pe mine, de pe burta mea. Si la nici o zi dupa, a aparut aceasta oportunitate. E drept ca are cateva inconveniente vizibile- etajul 4 din 4 inseamna caldura insuportabila vara si lipsa liftului (asta n-ar fi asa rau, poate mai slabesc si eu), posibile inundatii de pe bloc, nu-mi pot da seama pentru ca e proaspat renovat. Oricum, mai cugetam, mai cautam, chiar daca nu e ca si cum am fi incheiat contractul, macar verbal, am devenit mai optimista in privinta sanselor de a gasi ceva. Am renuntat la preferinta de zona, in sensul ca nu mai vreau neaparat in zona asta, dar nici in R.F.G.

In rest, nu va mai umplu capul cu restul problemelor mele. Oricum, am inteles ca ma pot astepta de la orice de la viata si ca intotdeauna e loc de mai rau, asa ca ma simt pregatita sa infrunt lucruri mai grave ce pot deveni posibile. Si sunt mai optimista tocmai pentru ca mi-am dat seama ca viata e o hazna in care inotam. O sa imi pastrez visele, doar prin ele mai pot lua oxigen.

E vineri azi, va doresc deci multa relaxare pentru acest week-end!

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Inca nu, suntem pe ultima suta de metri. E greu de gasit ceva la cat putem noi oferi, parca a-nnebunit lumea, numai scoruri occidentale.

      Ștergere
  2. Daca oricand "te poti astepta la ceva mai rau", sa stii ca e valabil si "oricand te poti astepta la ceva mai bun".
    Recomand sa nu te astepti la nimic, doar sa te gandesti la nevoile tale. Ai nevoie de X - e suficient. Nici macar nu e nevoie sa faci meditatii pe tema asta, cel mai bine e ca dorinta sa fie la nivel interior, nealterata de ganduri (gandurile pot fi negative, pe cand dorinta si nevoia sunt intotdeauna pozitive). Cand gasesti ceva, vei vedea daca corespunde nevoilor tale. Daca nu - nu trebuie sa disperi, doar nu te-ai nascut pe lumea asta ca sa stai in strada. Stiu ca e greu, dar o solutie exista intotdeauna. Lasa Norocul sa gaseasca o solutie. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Asteptatul la ce e mai rau, sau in orice caz scaderea nivelului asteptarilor anticipate a fost chiar recent recomandat la nivel de mass-medie larg distribuita atat pe hartie cat si on-line in lb engleza ca posibila tehnica utila pt a evita impactul si chiar consecintele negative pe mai lunga durata a probabilelor dezamagiri ulterioare, mai ales in randul populatiei tarilor cu economie inca fragila, instabila, si/sau care nu prea da inca semnale clare ca e pe cale de a se redresa in mod mai sustinut.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...