marți, 13 martie 2012

Casatorit cu o papusa


Sambata noapte m-am uitat pret de 10-15 minute la un documentar intitulat Tabu, ce avea ca tema manifestari ciudate ale iubirii. In cazurile pe care le-am vazut era vorba despre relatiile pe care doi barbati le aveau cu niste papusi. Unul din ei avea un harem de papusi, altul era casatorit cu o papusa. Nu stiu daca in mod oficial, insa vorbea despre acea papusa ca si cum ar fi fost sotia lui. Erau papusi ce imitau fidel femeile, aveau tot ce le trebuie, doar ca erau din silicon. 


Acesti barbati le machiau, le imbracau, le sarutau, dezvoltasera cu papusile relatii pe care in mod normal ar fi trebuit sa le aiba cu niste femei. Cel care se limitase la una singura, parea cam rupt de realitate, afectiunea lui se rasfransese exclusiv asupra acelei papusi. Iar faptul ca avea doar una sugera puternica legatura dintre el si papusa. O considera sotia lui.

Ambii faceau inclusiv sex cu ele si prima mea reactie a fost sa ii consider complet nebuni si sa rad. Apoi, pe masura ce acestia povesteau cum au ajuns sa inlocuiasca femeia cu papusa, am inteles ca intr-adevar, au un psihic slab, dar aceste tulburari sunt rodul relatiilor lor cu societatea si al firii lor. Nu reusisera sa se adapteze vietii normale, nu reuseau sa aiba relatii serioase cu femeile in carne si oase, se simteau respinsi, nu reuseau sau nu stiau cum sa cucereasca o femeie, fie din timiditate, fie din cauza ca efectiv nu detineau aptitudinile necesare. Nu erau niste barbati complet respingatori, nici frumosi nu erau, dar oricum, nu aratau ca si cum nu s-ar fi gasit niciuna care sa se uite la ei. Bine, ala casatorit cu papusa avea un aer ciudat, dar nu era chiar bau-bau. 

Cica acest fenomen se numeste pygmalionism, pornind de la povestea lui Pygmalion, care s-a indragostit de propria creatie. In vremuri mai moderne, cei afectati de aceasta tulburare psihica au la dispozitie papusi destul de scumpe ce suplinesc lipsa femeilor din viata lor. De fapt, daca ma gandesc mai bine, probabil ca in unele cazuri e de preferat una care nu poate spune nimic, ai asa o liniste in casa. Insa nu acesta este motivul pentru care astfel de persoane aleg compania papusilor. Problema are natura psihica si este favorizata de dezamagirile avute de persoana in cauza in relatiile cu sexul opus. Cred ca s-ar putea trata, imi pare rau ca n-am rezistat sa vad ce s-a mai spus in documentar, poate respectivilor le-au fost oferite solutii, spre exemplu consiliere psihologica.

Pentru un om normal pare greu de imaginat si de inteles o astfel de relatie, insa cred ca asemenea cazuri nu ar trebui sa ne starneasca amuzamentul, ci mai degraba compasiunea. Explorand cauzele, ei pot fi intelesi si ajutati.

17 comentarii:

  1. Esti sigura ca vor sa se trateze ? Adica au parut ei ca cer ajutor, au zis ei in acel film ca se simt rau sau tristi sau neplacut in vreun fel din cauza preferintei lor de a avea legaturi sexuale si posibil si afective doar cu papusi si nu cu femei ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, nu stiu, ca n-am vazut tot documentarul. Dar din cate am vazut, presupun ca nu simt nevoia asta de a se trata.

      Ștergere
  2. Emisiunile sunt reluate cu o anumita regularitate.
    Mie mi se pare evident ca acestia au o frica foarte puternica pe care nu pot nici s-o controleze si nici s-o elimine. Le e frica sa nu fie tradati, sa nu fie lipsiti de apreciere, frica de propria dezamagire.
    In mintea noastra avem si noi asemenea imagini de partener perfect. Deci nu suntem cu mult diferiti fata de ei. Ei pur si simplu refuza sa accepte pe cineva diferit de propriile visuri, din cauza fricii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai daca ei nu sufera + daca nu e ilegal, (cum ar fi de ex zoofilia in cele mai multe tari), si daca in general nu e considerat direct periculos pt societate ce fac ei, de ce ai simti tu impulsul sa ii ajuti sa se schimbe sa sa se imbunatateasca cumva...si inca si cu bani din buzunarul tau de teoretic contribuabil dati pe cercetare, etc ! Poate, daca ai veni cu ceva cifre re posibila paguba adusa de acesti oameni economiei nationale (de ex pt ca nu se casatoresc cu femei adevarate, stiind ca institutia casatoriei este in general benefica pt economiile nationale, in afara de Scandinavia, sau pt ca nu fac copii, care sunt si ei buni pt economia nationala, sau pt ca sunt atat de obsedati de papusi incat prefera sa petreaca toata ziua in casa cu ele decat sa mearga la serviciu, etc.) si ai calcula ca paguba produsa de ei e atat de semnificativa re ca ar fi poate chiar nevoie sa le rezolvi problema ca sa fie in BINELE general al societatii, atunci poate ai avea un argument pt a cheltui bani pe programe de cercetare + eventual tratament al acestor tulburari care mie mi se par ca sunt in principal ale sexualitatii (plus/minus alte eventuale tulburari care pot fi asociate in diverse cazuri individuale, caz de caz, adica precis or avea si alte chestii de personalitati mai ciudate sau caractere din astea care nu au fie capacitatea fie interesul de a dezvolta relatii interumane prea usor, plus obsesivitatea caracteristica celor care au fetishuri mai intense, poate si alte chestii), dar altfel...?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mai vorbesc de etica generala a oferi cuiva indicatii de imbunatatire fara ca ei sa simta nevoia si fara ca sa fie util tie personal, sau societatii tale, pt ceva. Adica de ex seful meu este etic indreptatit sa doreasca ca eu sa ma imbunatatesc in continuu la serviciu pt binele si renumele lui si a corporatiei noastre, de aia ma si chinuie cu cursuri de creative writing, si alte chestii pe care doreste el ca eu sa le invat (desi mie nu-mi fac nici o placere si nici nu am inclinatia sa le fac). Dar daca eu as vedea un tip din asta cu papusa, primul lucru la care m-as uita ar fi daca nu ar avea cumva si alte trasaturi posibil teoretic periculoase pt alti oameni, daca nu are si daca nici nu se vaita, atunci ce rost ar avea sa ii propun vreo imbunatatire, si, repet, si inca si pe banii contribuabililor, si inca si impotriva vointei lui (ca cine sa plateasca decat statul, daca el personal nu simte nevoia de a se schimba/imbunatati, etc ?!)

    RăspundețiȘtergere
  5. Desigur, imi dau seama ca nu am luat in consideratie posibilele emotii pe care le poate resimti cineva uitandu-se la un astfel de film. In primul rand NU este un film pt persoane sub 17 ani, chiar daca zice ca e documentar, recomand pt oricine are sub 17 ani de a se uita la un astfel de film impreuna cu parintii si de a DISCUTA cu parintii despre acest film in timpul filmului si dupa film. Succes la asa ceva ! Eu am zis ce ar fi recomandabil.

    Daca sunt emotii negative, sau de nivel de starnit mila pt a te indeamna sa dai bani pt a salva vreun amarat, atunci, dupa parerea mea, trebuie evitat uitatul prea mult la acest fel de filme la TV. Daca sunt de curiozitate, e OK, toti suntem curiosi, si eu am vazut filmul pe YouTube mai de mult, si si eu am vazut cat am vazut vreo 10 minute, si dupa aia mi-am satisfacut curiozitatea si nu m-am mai uitat ! Daca sunt de fascinatie de nivel intelectual re alte posibile tulburari sexuale, wikipedia este ff explicita pe larg si chiar reputabil in acest sens. Daca sunt da nivel de bucurie si de inspiratie/recunostere personala, recomand verificarea a daca asemenea lucruri sunt legale pe acolo pe unde va aflati, si apoi cumparati-va si dvs o papusa...nu uitati instructiunile de intretinere, (am scris despre cateva ff importante dintre ele intr-un comentariu mai de mult pe blogul lui loopoo, ca nu e bine de ex sa turtiti anumite proeminente ale papusii tinand-o culcata mereu in aceeasi pozitie fara intoarcere de pe o parte pe alta, sau nu e bine sa o imbracati in rochii ieftine de culoare neagara care ar putea sa pateze exteriorul ei, etc, exista detalii pe larg, pe net).

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu personal chiar am incercat sa gasesc un echivalent de papusa baiat pe site-urile astea, dar sunt extraordinar de urati si de total ridicol artificiali in comparatie cu papusile femei, efectiv Ken al lui Barbie arata mai bine decat astia, plus ca nu pot oferi versatilitate, nu mai zic ca se vand si pe bucati de eventual interes, ca sa fie mai ieftin presupun, deoarece se stie ca persoanele gay sunt mai zgarcite din fire si le place, in general, mai mult sa primeasca chestii decat sa ofere, si ar fi efectiv de nivel inutilizabil pt mine personal, si eu m-as descurca de 100000 de ori mai bine cu o mana pe o carte care-mi place la coperta si dimensiuni, sau, si mai bine, o mana pe un pantof de piele cu talpa tot de piele si cusaturi facute de mana, plus cu lantisor si/sau catarama argintie, eventual si cate o bareta decorativa + cu un fel de nasture de tip bumb daca e de nivel de cizma (ca eu am zis ca am fetish sexual si eu re aceste 2 tipuri de obiecte).

    RăspundețiȘtergere
  7. P.S. Daca i se face cumva cuiva mila si de mine pot eventual oferi un nr de cont bancar unde se pot trimite donatii pt a ma ajuta si pe mine ! Pot sa incep sa ma si vait mai detaliat ca eu chiar SUFAR uneori din cauza acestor fetishuri personale ! (Mai ales economic din cauza ca iar am cumparat vreo 4 carti pe care nu le voi citi nici peste 5 ani probabil, dar si afectiv, adica efectiv NU mai suport daca nu gasesc in curand o pereche de cizme ca lumea aici in Norvegia, ca efectiv NU poti gasi absolut nici o incaltaminte ca lumea aici, si NU vreau sa ma duc tot in Italia sau in Anglia ca sa-mi cumpar pantofi, zau mai bine ma duc la Singapore.)

    Disclaimer: in mod etic, trebuie sa precizez, ca eu totusi nu pot garanta ca am sa cheltui toti acei bani donati pt a scapa de adevarata tortura cauzata de aceste fetishuri, si nu am sa-i cheltui pt a-mi procura si mai multe obiecte de fetish, inclusiv calatorii in locuri indepartate unde se pot gasi mai multe si mai variate decat aici in Norvegia. Pot insa sa ofer o lista detaliata a designerilor, editorilor, manufacturierilor, si magazinelor pe care le voi patrona pt a-mi procura acest tip de obiecte, astfel incat sa fie clar ce state si tari vor beneficia, prin impozitele platite de producatori si de vanzatori, de o parte din aceste donatii, ca sa nu cumva sa existe vreo umbra de banuiala ca eu as putea finanta, chiar si indirect, state posibil controversiale care nu sustin democratia autentica, de ex incaltaminte de origine din RPD Coreeana, sau carti din RI Iran cumparate din mall-urile din Dubai sau Abu Dhabi. Sper ca mall-ul din Qatar e OK...ca parca ma tenteaza, uite are si gondola de tip venetian, si ce de magazine: http://www.youtube.com/watch?v=FRYCL7uyd8Y&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  8. Am trecut pe aici ca sa imi exprim multumirea pt ca prin acest post care mie personal mi-a creat atat anxietate cat si placere, desigur, pt ca e despre sexualitate, (desi una ciudata, probabil aberanta, total neobisnuita in cazul direct in speta), drept care am scris peste 500 de cuvinte la comentarii, (ca sa reusesc sa imi exprim emotiile stranite de acest post in mod cat de cat cantitativ echivalent intensitatii lor) + printr-un post recent al lui Mircea Vladut despre curajul si intuitia fostului general coreean Kim Yusin chiar inspirator pt mine in sens intuitiv, am reusit si eu in sfarsit sa inteleg ce a fost cu era cultural-istorica a postmodernismului FARA ca sa trebuiasca sa ma chinui sa citesc despre asta pe wikipedia, ceea ce pt mine e MARE lucru ! Totodata, chiar in mod sincer cred, desi e probabil la nivel speculativ din burta, ca la randul sau Mircea Vladut a fost posibil impresionat-inspirat de un post de-al tau recent despre imaginea din oglinda cand a scris acel post despre Kim Yusin, dar NU e la nivel de "plagiat", sau de "furat idei", Doamne fereste, ci chiar la nivel de intuitie inspiratoare care ofera intelegere mai buna a unui subiect de preocupare personala, exact asa cum s-a intamplat si la mine re postmodernism.

    Sa stii ca eu sincer cred ca ai un blog autentic inspirator educativ...desi eu personal, daca imi permit sa zic, mie mi-ar place, asa in fantezie, sa mi te inchipui in viitor in rol de judecator in Romania profesionala a viitorului, in caz ca te decizi sa reincepi vreodata vreun serviciu legat de studiile juridice, eu chiar cred ca ai fi un judecator bun, si chiar mi-as dori, la nivel de totala fantezie, desigur, (nu de recomandare de tip indicatie), sa activezi in justitia legata de codul criminal, mai ales legat de procese legate de coruptie si crima de tip white collar, (spalare de bani, delapidare, etc), nu de codul civil sau al familiei, desi poate ca in clipa asta poate ca nu crezi ca esti atrasa in mod special de asa ceva sau ca te pricepi prea bine la asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca intr-adevar, nu ma simt prea atrasa de latura decare vorbesti. Si nici ca judecator nu ma vad. Motivele sunt multe, unele independente de mine, altele legate de felul meu de a fi. Ai nevoie de o anumita tarie pe care eu nu o am, o duritate chiar si o atitudine care sa impuna respect. Imi pare rau daca ti-am provocat neplaceri cu acest articol. N-a fost cu intentie.

      Ștergere
  9. Pai NU mi-ai produs nici o neplacere ! Mie de fapt imi PLACE sa ma simt anxios ! Nu numai ca anxietatea este sentimentul cu care sunt eu personal cel mai familiar, deci a devenit asa ca un "prieten" pt mine, o cantitate cunoscuta, usor de recunoscut, dar, in plus, eu m-am decis mai de mult de tot sa imi placa mai tot ce ma sperie sau ma face sa ma simt neplacut in sens de speriat, (cu cateva exceptii desigur, ca de ex, Domane fereste, nu poate sa imi placa sa fiu martor direct eu la violenta unui om fata de alt om, sau sa vad un om adevarat suferind in nici un fel in fata mea, era mai mult vorba de IDEI care ma sperie sau poze sau filme care ar putea fi mai bizare, sau care contin pisici, pt ca am ailurofobie reala, si asta cam chiar evit), astfel incat sa nu mai pierd vremea degeaba cu prea multe alte sentimente neplacute in afara de anxietate, care pe mine, ca bonus aditional, uite, ma si inspira sa scriu cantitati mari de cuvinte, deci imi exersez si abilitatile ortografice si gramaticale in lb romana !

    Chiar in timp ce scriam postul de mai sus voisem sa scriu in paranteza aia despre echivalarea emotiilor in cuvinte ca anxietatea este un sentiment PLACUT pt mine, in anumite conditii, in orice caz cand ma inspira dar eram grabit si nu am mai apucat sa clarific asta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Plus ca era vorba despre sexualitate, care nu are cum sa nu fie insotita atat de anxietate cat si de placere, chiar daca aici in cazul asta aici era din asta mai ciudata si mai rara, totusi parca nu era de nivel real daunator social...chiar a propos de asta, inca am niste dubii re ilegalitatea zoofiliei, in legatura cu asta, (posibila dauna si nocivitate), noroc ca nu e ff des intalnita, in unele tari nu e ilegala, e doar ilegala promovarea ei prin industria porno, cred ca e mai mult despre vorba ca poti pagubi real un stapan de animal daca ii abuzezi animalul in acest fel, plus poate fi real periculoasa pt cel care o practica, ca au fost cazuri reale de oameni care au patit chestii rele de tot din partea animalului abuzat.

    Eu am dezvoltat asa o "prietenie" cu anxietatea incat cred ca daca as resimti vreun ALT sentiment nici nu as sti despre ce e vorba la inceput, as crede ca poate oi avea vreo viroza sau cine stie ce ! (In afara de indragostire romantica, asta stiu cum e si e mai misto decat anxietatea si nici nu ma sperie si imi si place, si ma si bucur si ma si simt recunoscator cand mi se intampla.)

    RăspundețiȘtergere
  11. re duritatea care provoaca respect...eu sincer, desi stiu ca e mai mult la nivel teoretic, nu de real world, cred ca exista si alte posibile atitudini care pot crea respect autentic in jur si posibil chiar si teama, nu numai o atitudine mai dura, sau o anumita prestanta data de o tinuta mai impunatoare, niste dimensiuni corporale, o fata din aia de tip "serios", sau mai grava, sau mai formala...desi cand e vorba de hainele care pot ajuta si ele la o anumita prestanta, de ex mie personal robele judecatoresti, sau in unele cazuri si mai si, perucile pe care le poarta inca unii judecatori, mie NU imi inspira respect de loc, ba chiar ma fac sa rad, si sa ma distrez de parca as fi la film ! Stiu ca nu e vorba numai de haine, e nevoie si de o atitudine interioara, dar asta voiam sa zic, nu numai duritatea poate impune respect adevarat.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mai e un motiv pt care eu cred ca am ales ca as prefera o pozitie de avocat pt tine in loc de avocat sau procuror. Chiar cred ca desi esti probabil indeajuns de constiincioasa pt ca sa poti fi procuror cu adevarat brio pe exacat ce domeniu sau nivel al justitiei ti-ar place tie sa fii, cred ca totusi esti prea politicoasa si bine crescuta ca sa stii sa fii avocat sau procuror eficient, si chiar cred ca e posibil ca sa fie un stress pt tine, si numai de asta nu cred ca ai avea chef in perioada aceasta a vietii tale. Eu am ales pozitia de judecator ca fiind real cea mai putin stress-anta si cea mai ordonata, se poate desfasura si part-time, de la 9 la 12, sau ceva de genul asta...desi habar n-am cum e in Romania, dar imi inchipui ca nu poate fi chiar asa de diferit cum e in alte tari, plsus habar n-am ce experienta sau calificari trebuie sa ai mai intai ca sa poti sa fii numit judecator, sau daca iti trebuie si pile politice pt asa ceva in Romania, ca si in cateva alte tari iti trebuie sa ai pile poltice ca sa fii judecator. Dar daca nu avocat sau procuror sau judecator...pai atunci ce poate face cineva cu o diploma de fac. de drept in Romania care nu e interesat de a deveni profesor de drept la facultate ? Adica la ce ar folosi o asemenea diploma, dar mai ales studiul real dificil care trebuie desfasurat pt obtinerea ei, daca nu e folosita in scopul pt care a fost intentionata ? (Unii politicieni au studii juridice, dar politicienii sunt o clasa profesionala total aparte, chiar o adunatura, deci nu ii iau in consideratie acum.)

    RăspundețiȘtergere
  13. Erata: voiam sa zic ca am preferat pozitia de judecator

    RăspundețiȘtergere
  14. Sunt foarte multi oameni cu astfel de obiceiuri ciudate si multe sunt dobandite din cauza societatii, dar asta nu este o scuza pentru a-ti modifica stilul de viata si bineinteles si pe al celor din jurul tau.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...