marți, 27 martie 2012

Daca banii n-ar mai fi... la mine oricum nu sunt


O noua zi... aceeasi poveste. De fapt, fiecare zi se invarte intre aceleasi coordonate, cu usoare diferente de nuanta. Si pe masura ce trec, zilele devin tot mai apasatoare. Mama lor de bani... De unde sa scoti atatia? Si daca se poate si repede. Ma enerveaza faptul ca am ajuns sa ma framant din cauza lor, dar peste tot e nevoie de bani, toata lumea urla ca vrea bani. Si inca n-am dat de nicio comoara. Sotul munceste pe rupte si banii sunt tot putini. Toate astea au venit intr-un moment atat de prost, cum nu se putea mai prost. Si aceste nevoi stringente, in esenta materiale, inabusa orice altceva. E mai mult decat putem duce. 

Nu ma pot impiedica sa ma framant, gandindu-ma ca sunt bani si nu merita sa ma consum pentru ei. Cand trebuie sa scoti de nicaieri o suma colosala pentru tine, n-ai cum sa nu te consumi. Si cand tu n-ai bani nici de-un covrig, normal ca te ia cu rau. Ma invart de ici-colo, nu stiu ce sa fac, mancarea- aia care e- intra cu noduri, daca intra, ca de multe ori sar peste ea si nici macar consolarea de a-mi scadea suncile nu o am. Da, stiu, si stresul ingrasa.

Cand sunt in prezenta altcuiva, par ok, dar cand raman singura, golurile din gat, din stomac, devin dureros de apasatoare. Si mi-e ciuda ca sursa stresului meu e ceva demn de tot dispretul. Banul- ochiul dracului, carburantul vital al lumii de azi si de ieri. Stiu, sunt o inadaptata si, mai mult, sunt un nimic. Am ajuns intr-un punt dificil, la fundul prapastiei si nu reusesc sa ma agat de ceva pentru a iesi la suprafata. Iar marginea pare atat de sus. Cu siguranta am gresit epoca, dar nu pot schimba asta. Cum, Doamne, linistea depinde de bani? Credeam ca e ceva ce nu se evalueaza in bani. Se pare ca m-am inselat.

11 comentarii:

  1. Cunosc sentimentul, iar banii isi pierd tot mai mult valoarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dn pacate, cred ca multi cunosc aceasta senzatie si intr-adevar, banii se devalorizeaza mereu, e tot mai dificil sa faci fata cheltuielilor cu explozia preturilor si salariile care nu cresc.

      Ștergere
  2. Eu n-as zice ca banii merita a fi dispretuiti, ci lacomia omului, poate. A omului care vrea mai multi decat are nevoie.
    Daca-i dispretuiesti, cum sa vina la tine? :)
    Asta cred ca facem cand confundam banul ca valoare cu efectul negativ al banului asupra omului. Asa cum ai nevoie sa mananci, sa dormi, tot asa ai nevoie si de bani. Nu e ceva rusinos sa ai nevoie de bani.
    Dupa o perioada nasoala vine, de obicei, una plina de soare. Eu zic ca nu te-ai nascut ca sa mori de foame. Daca pentru asta te-ai fi nascut, ai fi stiut, undeva in interiorul tau. Dar tu stii ca nu vei muri de foame. Stii. Asa ca mai ai putina rabdare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu vreau mai mult decat am nevoie, dar am nevoie de mult. Acum, in acest moment care e doar unul din miile de momente ale vietii mele. Intr-adevar, nu am sentimentul ca m-as fi nascut pentru a muri de foame, dar nici nu am sentimebtul ca voi fi vreodata bogata. Si nici nu vreau asta, vreau doar sa pot avea strictul ala necesar, undeva la mijloc.

      Ștergere
    2. Nu m-am referit la tine cand am spus despre lacomie. Imi pare rau ca esti necajita.

      Ștergere
    3. De data asta eu m-am exprimat neclar in comentariu, caci cele spuse de tine nicidecum nu m-au deranjat, dimpotriva, le-am perceput ca pe o incurajare si un indemn in a-mi reevalua conceptiile. Caci, presata fiind de probleme, e posibil si foarte probabil sa nu vad lucrurile chiar asa cum sunt, sa le acord o gravitate mai mare. Sunt nu grave, dar dificile cu siguranta. Totusi, e vorba de un hop pe care cumva va trebui sa-l depasim. Ca acum nu-mi dau seama cum vom face asta, e alta poveste. Pe mine insa ma supara faptul ca, din cauza nevoii de bani, viata isi pierde culorile, te concentrezi atat de mult pe ceea ce necesita bani in detrimentul celor ce nu necesita in mod direct bani. Insa, indirect, nu te poti bucura de razele soarelui, de exemplu, (desi nu asta e marea mea nemultumire era asa, ca sa zugravesc mai simplu ideea) cat timp ai pe cap nevoia de bani pentru diverse chestii importante, ca nu ma gandesc ca n-am bani de o sticla de suc, ar fi simplu sa fie asa. um spunea si @ Intuneric, banii s-au tot devalorizat, e extrem de greu, daca nu imposibil, sa supravietuiesti cu aceeasi bani de acum 3 ani. Nu doar bugetarii au suferit din cauza salariilor, si cei din mediul privat au fost afectati. Daca nu li s-a taiat din salariu, nici nu le-a crescut, astfel ca banii de acum echivaleaza cu un salariu taiat in 2009-2010. Cum ti-am spus, nu pot decat sa am rabdare sa treaca. In rest, sunt legata de maini si de picioare, nu am ce face decat sa astept sa vina o vreme mai buna, caci sper ca nu va fi asa o viata intreaga. Au picat toate prea deodata, si intr-o perioada ce oricum se anunta dificila financiar. Si daca mai continui o sa ajung iar la acel daca, inutilul daca. Pot analiza de ce s-a ajuns aici sau care e rostul incercarilor astea grele. Cand ajung la o concluzie, poate scriu un articol.

      Ștergere
  3. Am vrut sa pun un comentariu, dar mi-am dat seama ca as reformula comentariul lui Mircea. Deci ... de acord cu el. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ai fi reusit sa formulezi mai clar decat am reusit eu. :)

      Ștergere
  4. Sunt un pic offtopic
    Pato a scris un articol ieri in care ne recomanda un film: In Time.
    In acest film, bani nu mai existau, singura moneda de schimb era timpul. Fiecare om avea un ceas implantat in mana si cu acel ceas vindea, cumpara: traia. Cand timpul se termina, se termina si viata lui. Unii puteau trai secole, altii nu apucau 25 de ani.
    link: http://pato.ro/2012/03/in-time.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Mancarea ne consuma cea mai mare parte din bani, din pacate, cand ar trebui sa fim o tara cu precadere agrara unde macar mancarea sa nu fie o problema. Imi pare rau ca esti trista...

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...