N-as vrea sa simt vreodata ce simt acum mamele celor doi copii gasiti in lacul Tarnita. Si nu reusesc sa inteleg ce a gandit acel om ce, din pacate, le era tata, si tot el le-a hotarat destinul. Mult prea trist!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Ce traiesc acum pare atat de ireal. Nu-mi vine sa cred ca eu sunt unul din actorii principali. Mi-a fost data peste cap complet viata, ac...
Cu totii speram sa nu fie asa... no comment la adresa animalului zis si "tata".
RăspundețiȘtergere