marți, 13 martie 2012

Migrena de luni


Stiu, e marti azi, nu m-am dezorientat chiar de tot. Da' vorbesc de ziua de ieri. Care incepuse totusi destul de bine. Aproape de pranz  am castigat, spre marea mea surpriza, o carte la un concurs prin tragere la sorti pe pagina de Facebook a grupului vALLuntar. Stiti ca eu n-am noroc la chestii din astea, si uite ca nu e valabil intotdeauna. Mai ca nu-mi venea sa cred cand mi-am vazut acolo numele. Apoi am facut o plimbare pana in parc, am mai cascat si eu gura pe ici pe colo, ziua parea destul de placuta. Ma simteam bine. E drept ca adia putin vantul si mi-am tras gluga pe cap, dar se pare ca nu a fost suficient, daca asta mi-a cauzat ceea ce a urmat.


Dupa-amiaza mi-am petrecut-o citind delectandu-ma cu cartea Doinei Rusti- Lizoanca la 11 ani, apoi ochii mi s-au impaienjenit si am atipit. Ca prin vis, am vazut ceasul aratand ora 16 50 cand cea mica dadea semne de trezire, i-am zis nani, nani si a adormit si ea la loc. M-am trezit dupa o ora si dupa un somn plin de vise ce pareau cat se poate de reale, cu o durere de cap foarte apasatoare, ce s-a accentuat pana seara. Imi plesnea capul. Si mi-a luat cam o ora sa ajung sa iau si eu o pastila. Intotdeauna intervenea altceva de facut si la sectorul medicamente nu mai ajungeam. Dadeam sa ma duc sa iau, hop, stai ca tre sa fac aia si aia, fie ca eu vedeam ca e ceva urgent de facut, fie ca eram solicitata de altcineva. Si uite asa stai pana nu mai poti fara sa apuci sa iei o amarata de pastila.

Si am inteles si eu ceea ce am ascultat povestindu-mi-se de atatea ori, desi mi se intamplase adesea, cu alte activitati, doar v-am mai povestit in alte randuri. Cand ai copii si casa de intretinut, nici la toaleta nu mai poti merge cand te taie. M-am simtit eu ceva mai bine dupa un timp, in care am pregatit masa de seara a sotului. Dar sunt seri in care nu apuca sa manance inainte de a culca fata, si atunci programul meu in bucatarie continua la ore tarzii. Ore la care tot ce-mi doresc este sa-mi trag si eu sufletul, bucurandu-ma de putina libertate cat ea doarme.

Bine ca mi-a trecut durerea, dar prevad o alta, metaforica, la gandul excursiilor pe care le voi face astazi. Ma voi duce cu caruta de bani si voi veni cu mana-n... buzunare goale. Ei, mai am eu ceva acolo, dar ma doare sufletul de milioanele pe care trebuie sa le dau.

3 comentarii:

  1. Uneori, mai ales cand nu esti obisnuita sa dormi la pranz si te trezesti brusc, cand activitatea creierului e redusa (emite alt fel de unde, nu mai stiu cum se chiama), se poate sa te doara capul.
    Felicitari pentru castig! Vezi ca pot exista si evenimente placute, neasteptate? Poate ca ar trebui sa te faca mai optimista.

    RăspundețiȘtergere
  2. te-nteleg la faza cu copii, casa si lipsa de timp, panica si restul...eu am doua fete si cateodata simt ca raman fara aer, ca nu-mi mai ajunge timpul...cand ai timp sa citesti atatea?
    Felicitari pentru cartea castigata si pentru blog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Pai citesc dupa-amiaza, cand sunt imobilizata langa cea mica in timpul somnului ei. Si, mai putin, inainte de a adormi.

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...