sâmbătă, 10 martie 2012

Cum imi prind eu acum urechile


M-am apucat alaltaseara sa citesc Cainele de Baskerville. Motivata de faptul ca era filmul intr-o seara la tv si am refuzat sa ma uit ca sa pot citi cartea. Daca vedeam filmul inaintea cartii, nu mai avea niciun farmec lectura.  Intamplarea face ca eu sa am doua variante de traducere ale micului roman. Una aparuta la editura Tritonic, si alta aparuta cu Adevarul, in cadrul unuia din volumele dedicate lui Sherlock Holmes. 


Am luat initial prima carte, de dimensiuni mai reduse, gandindu-ma ca mi-e mai simplu asa. Dar m-a tot batut gandul sa iau si cealalta carte, fiind constienta ca textele nu puteau fi chiar identice. Si normal ca nu erau. Nu sunt batuta in cap incat sa nu admit variatii date de sinonime sau formularile diferite ale aceleiasi idei. Insa, citind eu comparativ cele doua texte, am gasit amanunte care m-au bulversat. Intr-o parte era iunie, in cealalta era mai. Intr-una era cocker spaniol, in alta canis, intr-una mlastina, in alta pustietate (si aici nu ma refer la o simpla popozitie, este vorba de referirea la o anumita zona in mai multe randuri) etc. In plus, in varianta de la Adevarul unele fraze au fost eliminate, insa exprimarea mi se pare mai bine slefuita, per ansamblu, fata de varianta Tritonic.  Si eu nu am apucat sa studiez decat vreo 40 de pagini in felul asta. Fara sa ma pot decide care traducere e mai proasta sau mai buna decat cealalta. Fara sa ma pot decide sa citesc doar de pe o singura carte. E prea interesant subiectul, altfel poate nu-mi bateam capul. Chiar si citit in paralel, trebuie sa termin romanul. Cert e ca experienta asta mi-a atras atentia asupra neconcordantelor ce pot exista intre traducere si textul original si m-a facut a-mi dori sa fi putut citi anumite carti in original, macar dintre cele clasice, ale autorilor celebri. Dar cum chiar si la capitolul engleza nu mai stau prea bine din lipsa de practica, ma indoiesc ca pot face asta fara eforturi considerabile. De alte limbi straine nu mai vorbesc, nu cred ca as face fata fara dictionar si nici asa, caci unele cuvinte sau expresii nu le poti traduce cu dictionarul.

2 comentarii:

  1. si eu ma gandeam ca o sa reusesc la un moment in viata sa citesc Dostoievsky in limba rusa dar la cata rusa am reusit sa invat pana acuma...e putin probabil

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu inca nu pot citi fictiune in lb norvegiana sau daneza (seamana). Critica literara pot destul de bine, desi nu inteleg chiar 100 %, poate cam 75 %, dar nu am chef, pt ca stiu deja la nivel de rasfoit ca se afla pe acolo lucruri posibil total noi pt mine, o perspectiva cu care poate nu eram deja obisnuit dinainte, si efectiv NU am chef de scoala, NU mai vreau, (desi STIU ca mi-ar fi extrem de util), insa ma gandeam asa, in general, ca poate pt o persoana mai interesata studios-academic, chiar posibil veleitar politician pragmatic, de ce nu, cred ca ar fi poate interesant, poate util de citit si carti/texte de critica literara dintr-o perspectiva non-europeeana, si non-americana...desi eu personal, daca ar fi din Romania, poate as recomanda sa inceapa mai usurel, cu perspectiva australiana ceva mai inteligibila mai intai, si abia apoi cu aia scandinava, ca altfel probabil risca sa faca soc cultural ca mine, si sa arunce cu cartea aia de pereti...desi nu e vina cartii, si de fapt nu e vina nimanui...asa o fi fost sa fie.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...