marți, 26 februarie 2013

Ca sa nu vorbesc singura prin casa...scriu aici

Am scris ceva, apoi m-am razgandit, ma plictisea ceea ce scrisesem. E o zi ce curge monoton- intre citit si crosetat si, peste acestea, se suprapune cea mica. De fapt, cand ma lasa ea, pot face si celelalte doua activitati. Ma invart intre aceleasi ganduri, cand crosetez mai trag cu urechea la tv si intre leii si ursii interlopilor o aud pe Bahmuteanca recomandandu-mi exuberanta un dry cooker. Apoi schimb canalul, aud ceva de carnea de cal, ma iau cu alte ganduri, nu mai aud ce se spune si ma trezeste din visare o voce ce imi spune ca primesc un cutit absolut gratuit- cel mai cel, eu platesc doar taxele de livrare de 40 ron. Intr-un final, ii iau piuitul, il las sa mearga asa, pe muteste, ca sa faca animatie. De parca n-ar face fii-mea destula sarind pe pat sau zbenguindu-se.  Lasa ca la tv ma uit la noapte, sa-mi vina somnul- vreo 3 documentare in paralel, ca si acolo te sufoca reclamele si mereu adorm constientizand ca adorm.

Cand fac exercitii, ma pozitionez cu capul in dreptul bibliotecii si, dintr-o pozitie nu prea comoda, reusesc sa vad unele titluri. Si asa merge sportul mai usor, mai placut. In special un anumit loc e primul care imi sare in ochi si imi tot spun ca trebuie sa-mi treaca prin mana. Dar pana nu termin cartile pe care le citesc vALLuntar, nu pot citi altceva, ca expira timpul.

Ma uit in jur si vad ca se impune iar! o curatenie. Numai ca la ora asta doarme cea mica, in sfarsit, si nu pot trancani, trebuie sa ma limitez la activitati silentioase. Tastatura nu e tocmai ceva ce intra in categoria asta. Dar sper sa nu se auda pana in dormitor. Sau mai bine ma duc langa ea si citesc pana ce ma ia somnul. Uneori ma oboseste si calculatorul, n-am mereu chef sa navighez, ceea ce cu ceva timp in urma nu se intampla. As fi stat non-stop, daca s-ar fi putut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...