In Moartea lui Ahasverus, legatura cu religia este adusa de grupul de pelerini ce merge catre Tara Sfanta, grup care insa este tratat ca o masa aproape omogena, nu se desprind personaje individualizate. Alaturi de acest grup, regasim cateva personaje inedite, bizare chiar, ce capata individualitate de la bun inceput si prin care autorul da glas dilemelor, indoielilor legate de credinta, de viata, de suferinta, de moarte. Unul din aceste personaje este un strain misterios, ce nu capata nume si care are o privire venita parca de peste veacuri. Cine este si ce e cu acest strain, nu am inteles foarte precis, ori poate nici nu a fost in intentia autorului sa pricepem, caci este invaluit intr-o aura de ambiguitate. Am avut momente in care am banuit ca ar putea fi Iisus, dar totusi nu, nu era. Mai degraba era un suflet b;estemat sa traiasca pe acest pamant, sa nu poata muri. Pe de alta parte, un talhar pe nume Tobias, ajunge, in urma unui episod impresionant al vietii sale, sa-si doreasca sa intreprinda acest pelerinaj la Sfantul Mormant. Dar este bantuit de indoieli. Prin viata pe care a dus-o, nu se simte vrednic sa il faca, nu are in el suficienta credinta, nue sigur ca pentru el inseamna cu adevarat ceva si se amageste ca nu o face pentru el, ci pentru cineva ce nu si-a putut duce acest vis la indeplinire.Mai multe detalii nu mai dezvalui despre personaje sau ideile din aceste doua mici carticele de aproximativ 100 de pagini fiecare, destul de lejer tiparite. Dar ca impresie generala, pot spune ca permanent am avut senzatia ca am in fata povesti ample, de sute de pagini, atat de concentrate sunt intelesurile si problemele expuse. Iar cand ajungi la finalul lor, nu traiesti dezamagirea ca au fost prea scurte, ca nu ai primit suficiente explicatii si nu simti acel gol ce se casca in urma terminarii prea timpurii. Dupa cele 100 de pagini nu urmeaza un gol, ramai cu ceva la care continui sa te gandesti, esti liber sa cauti singur sensuri, raspunsuri.
Pentru mine, aceasta recenzie a dvs. e binevenita. Ma batea gandul sa citesc cel de-al doilea micro-roman, acum m-am decis: nu o voi face-o...Iata si "efecul invers" al unei recomandari!...Nu-mi plac scrierile religioase in ,,maniera inedita", intotdeauna am fugit de ispita lor...Am si un gust amar ...in suflet: tocmai am terminat ,,Cain" a lui J. Saramago, scriitor de Nobel, in cele din urma. M-am incapatanat sa termin cartea, dar m-a dezamagit cumplit.
RăspundețiȘtergereAm o rugaminte la dvs: desi nu postez recenzii pe blogul meu, mi-ar place sa scriu despre cartile citite. Am o problema: imi place sa extrag citate din carti. Citatele sunt cele care imi raman dupa o carte citita...Pot avea neplaceri? N-as vrea sa fac ceva ilegal.
Uitati-va, va rog, peste postarea de maine de pe blogul meu, se refera la o carte a lui E. Hemingway. Daca nu-i de bine, o anulez imediat...Cu legea nu-i de joaca!
O noapte frumoasa sa aveti!
Am vazut pe multe bloguri citate din carti, nu cred sa fie vreo problema. Ca sa fiti mai sigur, mentionati sursa- cartea, editia, pagina etc. Dar daca sunt doar fraze, nu pagini intregi, nu cred ca e vreo problema. Eu nu obisnuiesc prea des, dar am facut-o si nu am avut vreo problema.Voi astepta cu mult interes postarea dvs., mai ales ca imi doresc sa citesc si eu ceva de Hemingway.
ȘtergereCat despre cartile prezentate acum de mine, nu-i nicio suparare daca nu v-am facut sa va doriti sa le cititi. Pana la urma, utile v-au fost impresiile mele, chiar daca in sensul invers decat cel intentionat de mine. De fapt, nu vreau neaparat sa conving pe cineva sa citeasca, doar sa-si faca o parere in privinta cartii respective, dar, bineinteles, totul este subiectiv. Fiecare are gusturile lui. Nu pot spune ca ar fi in genul cartilor lui saramango (desi nu am citit vreuna, am frunzarit cateva asa, sa-mi fac o idee), nu sunt ostile religiei zic eu. In orice caz, mie nu mi-au zdruncinat convingerile. Le-am luat ca simple povesti si am fost constienta de caracterul fictional.
Citind comentariile de mai sus mi-a venit si mie in cap o intrebare cam nastrusnica. Oare am voie sa traduc literatura care-mi place mie din limba originala in care ea fost publicata in alta limba si sa postez traducerea pe blog ? Depinde oare de genul de literatura ? De ex am tradus deja cateva poezii de M Eminescu in lb norvegiana si le-am pus pe blogul in lb romana. Tot pe acest blog am mai tradus si vreo 2 poezii scrise de un danez in lb romana. Am tradus si cateva poezii originale scrise de loopoo si publicate de el pe blogul lui in lb norvegiana, si le-am publicat si pe astea la liber pe blogul meu in lb norvegiana ! Insa toate aceste poezii le-am obtinut la liber de pe Internet, nu erau din vreo carte publicata. Dar daca am in casa o carte care e publicata insa nu se gaseste la liber pe Internet, si vreau sa o traduc eu in alta limba si sa o public pe blog...asta se inseamna ca as "fura" din drepturile autorului ?...chiar daca acel autor, sa zicem strain, nici macar nu are vreo sansa sa fie tradus prea curand in lb romana pt publicare, sau nici nu s-a gandit vreodata la asta sau e decedat ?
RăspundețiȘtergereNu stiu ce sa spun. Studiaza si tu legile norvegiene. Uite ca mi-am dat seama ca in acest moment citesc o carte a unui autor norvegian- Knut Hamsun- Foamea. Te pricepi la traduceri? Poate iti faci rost de vreo colaborare cu vreo editura din Romania.
ȘtergereEi, doamna Andreea, nu va asteptati la cine stie ce.
RăspundețiȘtergereIn decursul vremii, citind, mi-am facut tot felul de ,,fise": notari izolate...prostii. Cele mai multe dintre ele au ajuns direct la ghena blocului. Impreuna cu multe versuri de-ale mele (niste naivitati, in fapt) si cu tot felul de insemnari, mai ales tip jurnal.
Una din maniile mele asta a fost: sa scot citate din carti. Daca le trec pe foi, pe caiete, le arunc, nu rezista prea mult. De aceea intentionam sa le notez pe blogul personal.
Nu, nu aveti de ce sa va suparati pe mine ca nu sunt adeptul temelor religioase in literatura. Nu-mi place sa se fabuleze, de cele mai multe ori, in bataie de joc, cu astfel de lucruri serioase. Respect orice religie si pe toti adeptii lor, de la animisti si pana la crestini. Ma doare cand vad ca altii isi rad de Budha, de Alah etc desi eu nu cred in ei. Acela e Dumnezeul acelor oameni, de ce sa ne batem joc de El si de adeptii lui?...De aceea si ocolesc astfel de carti - si sunt constient ca pierd, cu siguranta ca multe dintre ele merita sa fie citite. Cititi, daca va pica in mana, Cain-ul lui Saramago si o sa-mi dati dreptate. E lamentabil cand un ateu se apuca sa fabuleze pe teme religioase (si asta indiferent de religie).
Daca aveti timp si puteti, postati cat mai multe recenzii...Pana acum, mi-a placut tot ce-ati scris (si am apucat sa citesc).
Spor la scris si in toate!
L-am vazut, la TV, pe ambasadorul M. Britanii recitand, in lb. romana, din Eminescu: ,,Codrule, codrutule..." Si pe ambasadorul nostru in M. Britanie abia legand doua vorbe in engleza, ca sa lamureasca problema cu carnea de cal...Scandalos! Ce diplomat e acela care nu e in stare sa se descurce in lb. engleza?! Parca i-ar fi cerut cineva sa vorbeasca chinezeste!
RăspundețiȘtergereNu stiu in ce masura cei ce detin functii in diplomatie intrunesc calitatile unui bun diplomat, asta pentru ca nu stiu daca acestea primeaza atunci cand persoana respectiva este desemnata intr-o astfel de functie.
ȘtergereAhasveros este "evreul ratacitor" Legendele medievale povestesc despre cum Ahasver nu l-ar fi lasat pe Isus, in drumul spre Golgota, sa se odihneasca in fata casei lui. Drept pedeapsa, Isus l-a blestemat sa nu se odihneasca niciodata, de atunci apare mereu prevestind nenorociri, este nemuritor si nefericit. E unul dintre marile mituri literare. Din pacate in opera lui Lagerkvist nu are un rol pregnant. Insa s-a scris despre el o groaza.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru informatii, acum inteleg mult mai bine ceea ce am citit, caci unele chestii nu le intelesesem. Am multe lacune, am multe inca de citit, de invatat. Multumesc inca o data!:)
Ștergere