Posta Romana sau cum iti strici cheful de viata

EI, alta viata dupa schimbarea de aer, dar n-am avut ce face sa-mi fac de lucru la unul din oficiile Postei Romane. Bine, aceasta a fost prima destinatie, dar in cele din urma tot n-am rezolvat nimic. Ba da, am reusit sa cumpar plic, aplicand tupeul, si ala cu greu, dar stiind ca altfel va trebui sa stau la doua cozi, am intrebat cat costa, am pus banii pe tejghea si tot am asteptat sa catadicseasca tanti de dincolo sa observe. Doar nu era sa strig. Am facut si urmatorii pasi- introdus continut in plic, completat formularul etc si apoi, asezarea la coada. Caci, logic, perfect normal, din 5 ghisee, doar 3 lucreaza cu publicul, desi teoretic toate sunt pentru public, nu pentru a se sta si a freca menta sau a juca Solitaire. Daca intrebi la celelalte doua ceva, ai senzatia ca respectivele cucoane au mancat lamai stricate. In timp ce celelalte se misca incea mai lenta reluare posibila- cum reusesc? Cat de complicat o fi sa tastezi doua adrse, nu stiu. Ca doar in cazul coletelor ce pot avea de facut? Cantarit, notat greutatea, tastat adresele astea doua, printat chitanta, luat banii dat restul si...ah... stampilele, cum? se poate? E o adevarata arta. Si mai ceva pana sa se ajunga la ele.


Inauntru- cald rau. Noi, imbracate gros. Altii se mai dezbracasera pe acolo, dar eu nu puteam dezbraca fata, ca riscam sa fie curent si o dadeam in altele. Incepea sa transpire, si-apoi cum inca mai e racita, numai asta imi lipsea, sa se intoarca raceala. Imi fac o tona de curaj dupa ce pleaca o tipa si exact cand nenea care urma aseza ditamai coletul pe cantar, il abordez spasita si il rog sa ma lase, ca sunt cu cea mica transpirata, racita si plictisita si ca nu dureaza mult, am un mic plic( ei, la partea asta, sigur nu m-a crezut, ca doar se stie cat poate dura pentru un simplu plic). Si el mi-o taie raspicat ca si el sta de nu stiu cand si e plecat din timpul serviciului, de n-am mai avut ce lua de jos. Si-mi parea om asezat, cumsecade, dar cred ca mai degraba aveam sanse de izbanda daca era unul mai din topor. Ce sa fac? Ma asez la coada din nou. Nimanui nu-i pasa ce probleme ai tu. Au trecut vremurile in care, asacum am fost eu invatat, la cozi din astea, in mijloace de transport, cedezi in fata unui batran, a unui copil, a unei gravide cu ditamai burta.

Departe de a ma resemna, vazand si stiind ca va dura cel putin 10 minute, in cazul in care tantea aia s-ar misca o idee mai rapid, mai stau cateva zeci de secunde si-apoi furtunos fac stanga imprejur bodoganind si amintind ceva de curieratul rapid, la care as fi apelat bucuroasa daca valoarea continutului n-ar fi fost asa mica. Niste biete martisoare. Ma bate gandul sa ma intorc la porumbelul calator, ar fi mai eficient.