joi, 28 februarie 2013

Posta Romana sau cum iti strici cheful de viata

EI, alta viata dupa schimbarea de aer, dar n-am avut ce face sa-mi fac de lucru la unul din oficiile Postei Romane. Bine, aceasta a fost prima destinatie, dar in cele din urma tot n-am rezolvat nimic. Ba da, am reusit sa cumpar plic, aplicand tupeul, si ala cu greu, dar stiind ca altfel va trebui sa stau la doua cozi, am intrebat cat costa, am pus banii pe tejghea si tot am asteptat sa catadicseasca tanti de dincolo sa observe. Doar nu era sa strig. Am facut si urmatorii pasi- introdus continut in plic, completat formularul etc si apoi, asezarea la coada. Caci, logic, perfect normal, din 5 ghisee, doar 3 lucreaza cu publicul, desi teoretic toate sunt pentru public, nu pentru a se sta si a freca menta sau a juca Solitaire. Daca intrebi la celelalte doua ceva, ai senzatia ca respectivele cucoane au mancat lamai stricate. In timp ce celelalte se misca incea mai lenta reluare posibila- cum reusesc? Cat de complicat o fi sa tastezi doua adrse, nu stiu. Ca doar in cazul coletelor ce pot avea de facut? Cantarit, notat greutatea, tastat adresele astea doua, printat chitanta, luat banii dat restul si...ah... stampilele, cum? se poate? E o adevarata arta. Si mai ceva pana sa se ajunga la ele.


Inauntru- cald rau. Noi, imbracate gros. Altii se mai dezbracasera pe acolo, dar eu nu puteam dezbraca fata, ca riscam sa fie curent si o dadeam in altele. Incepea sa transpire, si-apoi cum inca mai e racita, numai asta imi lipsea, sa se intoarca raceala. Imi fac o tona de curaj dupa ce pleaca o tipa si exact cand nenea care urma aseza ditamai coletul pe cantar, il abordez spasita si il rog sa ma lase, ca sunt cu cea mica transpirata, racita si plictisita si ca nu dureaza mult, am un mic plic( ei, la partea asta, sigur nu m-a crezut, ca doar se stie cat poate dura pentru un simplu plic). Si el mi-o taie raspicat ca si el sta de nu stiu cand si e plecat din timpul serviciului, de n-am mai avut ce lua de jos. Si-mi parea om asezat, cumsecade, dar cred ca mai degraba aveam sanse de izbanda daca era unul mai din topor. Ce sa fac? Ma asez la coada din nou. Nimanui nu-i pasa ce probleme ai tu. Au trecut vremurile in care, asacum am fost eu invatat, la cozi din astea, in mijloace de transport, cedezi in fata unui batran, a unui copil, a unei gravide cu ditamai burta.

Departe de a ma resemna, vazand si stiind ca va dura cel putin 10 minute, in cazul in care tantea aia s-ar misca o idee mai rapid, mai stau cateva zeci de secunde si-apoi furtunos fac stanga imprejur bodoganind si amintind ceva de curieratul rapid, la care as fi apelat bucuroasa daca valoarea continutului n-ar fi fost asa mica. Niste biete martisoare. Ma bate gandul sa ma intorc la porumbelul calator, ar fi mai eficient.

4 comentarii:

  1. V-ati necajit ceva astazi.
    In perioada Martisorului sunt bune de evitat oficiile postale.
    Ar fi trebuit sa trimit si eu cateva martisoare, dar am amanat totul pentru 8 Martie. Ma va intelege mama mea, sunt sigur de asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pe mine m-au inteles. De altfel, azi am reusit sa trimit. Fara prea multi nervi si apoi mi-am facut cadou un martisor literar din librarie, ca macar la zile din astea merit sa ma rasfat cu o carte nou-nouta si anume Tache de catifea. L-ati citit pe Agopian? Ce parere aveti?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, nu aveti gusturi rele.
    Am citit Agopian, doua carti, atat: ,,Tobit", cu multa vreme in urma si ,,Sara", mai recent.
    Am avut scoase, dar am aruncat foile, citate din ,,Sara", toate erau despre lumina!
    M-au impresionat teribil acele referiri la lumina; parca regret acum ca am aruncat foile respective. V-as fi redat cateva citate aici, sa vedeti frumusete!
    Bine, ,,Tache de catifea" e de alta factura, e o carte mare.
    Am in plan, cred ca voi citi-o dupa ce trece postul Pastelui, ,,Manualul intamplarilor"(povestiri).

    RăspundețiȘtergere
  4. As incerca sa iau apararea Postei, dar ca sa vezi, am exact aceleasi probleme ca tine :)

    Urasc Posta ROMANA :)

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...