Din toate cate putin

O cafea tarzie si multe ganduri se aduna pentru ziua de azi, o zi mohorata, din cate se vede, dar eu nu sunt nici trista, nici exuberanta, deci nu ma asortez cu ea. Si ceva emotii, si putina bucurie, si o oarecare suparare asezonata cu griji si ceva nervisori... deh, se mai intampla. Cea mica e bolnavioara, am avut o noapte mai chinuita, de plecat pe undeva, nici vorba, ceva emotii pentru ceva ce astept si nu stiu daca va ajunge, bucurie pentru ca preferatul meu s-a calificat pentru finala nationala Eurovision, dar si pentru greutatea aratata de cantar, caci de la ultima mentionare pe blog am scazut bine, inca 1,5 kg.


Ziua de ieri a fost bogata in treburi, am executat munci grele, asa, ca de apropierea primaverii. Si mai sunt multe de facut. E fain si cu regimul asta, ca mereu trebuie sa ma gandesc ce sa mananc, sa chibzuiesc bine ce pofte am din cele permise, cand pregatesc e un intreg ritual si, pana acum m-am descurcat. E momentul sa-mi pregatesc oala de ceai din mai multe buruieni- soc, salcam si sanziene. Toate incep cu aceeasi litera, neintentionat. Mai fac si cate un ceai la plic, mai beau si apa si nu se intampla sa nu depasesc minimul de 2 litri de lichide pe zi.

Uite acum realizez ca trebuie sa gatesc ceva si pentru restul casei, ca ei nu pot trai cu verzituri si iaurt. Aseara i-am rasfatat cu un salam de biscuiti, pentru care adunam de careva zile ingredientele. Am constatat ca nu gasesc biscuiti din aia simpli, clasici, aia tari pe care ii mancam cu ceai cand eram mica. M-am adaptat si am luat Petite beure si pofticiosii au fost multumiti de rezultat.