In fiecare dimineata, in fata noastra se deschide o cale catre necunoscut. Usor-usor, incepe sa curga prima picatura din viitorul la care ieri inca ne gandeam. Nu putem sti ce urmeaza, ce ne asteapta. La acea ora a diminetii, restul zilei este invaluit in mister. Bineinteles, pot exista planuri, anumite iedi despre ceea ce aveti de gand sa faceti pe parcurs, dar oprindu-va la sfarsitul zilei pentru a trece in revista tot ce s-a petrecut, ati ramane surprinsi cate lucruri neasteptate, pe care n-ati avut cum sa le prevedeti, au avut loc. Chiar daca, in fapt, ar fi vorba de lucruri banale- o convorbire la telefon, o calatorie cu tramvaiul, vitrina unui magazin ori, sa zicem, cumpararea unui ziar- fiecare maruntis din acesta se asterne pe tabloul zilei, ajutand la ilustrarea imaginii de ansamblu.
Daca va propuneti intr-o zi sa faceti acest mic exercitiu, veti fi surprinsi de miracolul banalului cotidian. E dimineata, abia v-ati trezit de cateva minute si, poate, cu gandul inca la culcusul cald din care v-ati ridicat, va inviorati in compania unei cesti de ceai sau de cafea. Aburii se ridica lenesi, mintea incepe sa se dezmorteasca si poate involuntar, va ganditi ce urmeaza sa faceti. Eventual va si fixati cateva puncte esentiale, daca acestea exista. Daca nu aveti nimic anume de facut, intrebarile navalesc- ce voi face azi, cum va fi ziua? Nu stiti cum o sa decurga si, daca meditati putini, va veti da seama ca, de fapt, nici n-aveti cum sa aflati pana ce nu traiti orele acelei zile.
Fiecare zi are propriile sale mistere- oricat de pompos ar suna acest cuvant, ele sunt mistere, banalitatile acelea ce vor veni sunt invaluite in neprevazut. Si, la sfarsitul zilei, cand amintirile sunt inca proaspete, faceti un mic bilant, chiar si al lucrurilor fara importanta, si comparati cele constatate cu gandurile din cursul diminetii.
Acum intelegeti? Pregatiti-va sa gustati din misterele zilei de azi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Frumoase randuri. Asa este: ,,fiecare zi are propriile ei mistere..."
RăspundețiȘtergereDe aceea sunt si frumoase zilele, ca nu seamana una cu cealalta.
Oamenii din jur, natura, familia, prietenii si dusmanii etc au grija sa risipeasca aceasta monotonie zilnica. Si e mai bine asa, altfel ne-am plictisi si viata noastra ar fi anosta rau.