Va spuneam si mai demult ca vointa este ingredientul cheie al curelor de slabire. Si mi-a luat ceva timp sa-mi educ din nou vointa, daca si ea poate fi educata. Acum vointa mea lucreaza la parametri maximi, respect ce mi-am propus, fara abateri, dar uite ca mai mult de juma de kil in ultima saptamana nu am dat jos. Per ansamblu, de pe 9 ianuarie, deci intr-o luna si 11 zile, s-au dus 4,5 kg, dar eu zic ca e prea putin. Calculand insa de acum 2 saptamani, ar fi 1,5 kg, ceea ce inseamna ca sunt cam in urma cu 2 kg. Stiu ca nu exista un ritm fix de slabire, ma simt in forma, dar nu sunt multumita. Insa nu renunt. Mai incet, dar trebuie sa reusesc.Pana una-alta, sa va recomand un ceai delicios. Nu e special de slabit, dar mie imi place gustul lui- Ceai natural din 7 plante, de la fares. Cu el ma delectez acum, in timp ce scriu aceste randuri ce nu sunt un articol propriu-zis, ci mai mult o fila de jurnal de dieta. Predomina aroma de scortisoara si lamaie, ceea ce imi relaxeaza simturile. Intre timp, imi pun in ordine gandurile pentru seara aceasta- pe unde mai mergem, ce mai trebuie cumparat. Stiti voi, de-astea plictisitoare... sau nu. Nu e usor sa te conformezi unui regim cu bani putini, dar se poate. M-am aprovizionat cu verzituri, cu ridichi si chiar si putina carne, caci dadeam in slabiciune anormala. Organismul are nevoie de de toate, in cantitati potrivite.
As vrea sa fac atat de multe! Si bineiniteles ca nu se poate, nu le pot face pe toate. Ma cuprinde uneori asa o poftade viata, sa fac si aia, sa fac si cealalta, devin efervescenta. In interiorul meu palpita ceva ce imi da ganduri, idei, imbolduri necesare. Si-apoi de cate ori privesc cartile din biblioteca, iar asta se intampla zilnic, ma simt ca intr-o librarie, unde imi doresc si o carte, si alta, si mai multe carti. Dar ele sunt deja ale mele si le-as citi chiar acum, dar evident ca, nici daca as sta non-stop citind, nu as reusi, dintr-o data. Lucrez la o recenzie, poate va fi gata pana maine si va voi oferi astfel un material de citit calitativ, nu ca acesta.
Stiti, v-am mai spus-o, dupa mine, ceaiul e cea mai poetica bautura!
RăspundețiȘtergereSunt amator de ceai, imi plac referirile la ceai, mai ales in scrierile literare...Imaginea pe care ati atasat-o textului e superba.
Si inca ceva: iubesc mai mult viata decat literatura (si nu sunt o persoana careia sa nu ii placa sa citeasca). Pentru mine, si vorbesc doar in numele meu acum, o fila autentica de jurnal e mai de pret decat cea mai reusita recenzie, chiar daca in ea sunt descrise cele mai banale lucruri. Toata viata mi-a placut sa citesc jurnale. E mare diferenta intre omul din jurnal si personajul dintr-o carte. Primul e viu, traieste, celalalt e animat, e ,,fortat" sa traiasca.
Desigur, de multe ori personajul literar e mai frumos, mai bine ,,fabricat", dar omul, in plenitudinea lui, e mai autentic.
Cand scriu aceste randuri, am in fata o cana cu ceai de ,,buruieni"...
O noapte frumoasa sa aveti!
Nu m-am gandit pana acum la asta, dar asa cum expuneti ideea, va dau dreptate. Viata ce se simte pulsand e reala, bruta, in timp ce plasmuirile pot fi si ele asa, dar nu intotdeauna si nu la acelasi nivel.
ȘtergereCe fel de buruieni ati folosit pentru ceai? Mi-ati amintit ceva, sa nu uit sa scriu despre asta intr-una din zile.
V-am raspuns pe blogul meu.
ȘtergereAndreea, am mai zis ca si eu am avut mari probleme cu kilogramele si cu depresiile. Prima s-a rezolvat in timp, mancand la ore fixe si cu apa multa inainte de micul dejun. A doua a fost ca o concluzie: nu tristetea tre sa ma conduca, eu e musai sa o stapanesc. M-am mai vaitat, am mai palms, am mai refulat in scris si-am luat-o de la capat. De fiecare data spuandu-mi ca trebuie sa existe o tinta chiar daca eu nu o vad in acea clipa si a fost.
RăspundețiȘtergereBea ceai si gandeste la bine, iti vei influenta gandul si tot ce e in jur.