luni, 11 februarie 2013

Mi-e frica

Teama, incertitudine, un gol imens in stomac si multe ganduri neclare sau carora refuz sa le descopar claritatea, mi se invart in minte, ma sufoca parca. Mi-e groaznic de teama, atat de primul pas cat si de ceea ce ar putea urma, nu vreau sa-mi rostec temerile nici in gand, dar ele sunt acolo, inot in ele. Sunt mai multe, dar adunate dau una singura. Teama aceea suprema ce zace in fiecare fiinta omeneasca. Am nevoie de mult curaj, stiu asta si totusi nu-l gasesc. Mi-e teama si sa spun despre ce este sau ar putea fi vorba.

Mi-e frica... Sper doar ca va fi bine in cele din urma.

4 comentarii:

  1. Nu stiu ce temeri va apasa dar e evident ca treceti printr-o perioada grea. Mult curaj, caci de curaj e nevoie in fiecare zi a vietii noastre!
    Femeile sunt fiinte puternice, mult mai puternice decat isi pot imagina chiar ele insele.
    Sa va ajute Dumnezeu sa se termine totul cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc! Sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa se dovedeasca exagerate temerile mele. Prefer sa ma stiu asa, mai exagerata, decat sa fie ce poate fi mai rau. Maine cred si sper sa ajung unde trebuie ca sa primesc o lamurire, ceva care sa ma scoata din incertitudine.

      Ștergere
  2. Incearca sa-ti gasesti curajul in persoanele dragi, in lucrurile care iti fac tie bine si te fac sa te simti bine, astfel poti sa treci peste temerile tale. Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, incerc sa ma iau cu una, cu alta, pana ce voi sti mai multe. Multumesc!

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...