Fanus Neagu- Dincolo de nisipuri

Opera lui Fanus Neagu nu imi era cunoscuta sub aspectul continutului. Stiam titluri de carti si imi si cumparasem cateva, vreo doua le avea bunica, dar pana cum nu citsem niciuna. Am inceput cu acest volum de povestiri, intitulat Dincolo de nisipuri editat in colectia Biblioteca pentru toti aparuta impreuna cu Jurnalul National. Cuprinde povestirile- Ningea in Baragan, Lisca, Dincolo de nisipuri, In vapaia lunii, Luna ca o limba de caine, Acasa, Zeul ploii, Ploaie de vara cu pestisori rosii, Maria Custura,Alaturi se joaca biliard, Izvor cu dropii, Cercei de aur, In stepa, Lebada neagra si Pierdut in Balcania.

De cate ori citesc o carte din colectia aceasta, ma bantuie o senzatie bizara, dar placuta. De apropiere de origini, de liniste, de desfatare a sufletului cu o licoare literara deosebita. Si acest volum mi-a oferit aceleasi trairi. Aparte de stilul scriitorului, intesat de metafore si de o dulceata a povestirii. Am coborat in satul romanesc din Campia Baraganului, la confluenta a mai multe lumi- gerul si arsita s-au intrecut in a ma invalui si in a-si depana povestile ascunse printre maracini, printre ierburi aspre, prin rape ori pe malurile baltilor. Dunarea, Buzaul- ape ce nasc sperante in sufletele oamenilor.


Cand trebuie sa vorbesc despre un volum de proza scurta, mi-e greu sa ma opresc asupra unuia sau altuia din textele citite si sa le tratez individual. Poate din lipsa de exercitiu ori din cauza ca lecturile mele sunt in mare majoritate de intinderi mai mari si atunci captez viziunea de ansamblu. Le tratez, poate pe nedrept, ca pe un tot unitar, caci adesea, ceea ce ma impresioneaza cel mai mult este atmosfera pe care o percep. De data aceasta, cand povestirile au un fundal omogen, e si mai greu sa le despart. In alte volume citite de mine, proza de factura citadina coexista cu cea de factura rurala. Aici, insa, fundalul il reprezinta cum spuneam si mai sus, preponderent, Campia Baraganului, mai precis locurile natale ale scriitorului, situate undeva pe drumul dintre Braila si Ramnic.

Atmosfera acestor povestiri este placuta, lumea descrisa m-a impresionat prin felul sau de a fi, prin diversitatea de intamplari cu acel vino-ncoa pe care numai satul romanesc il poate avea- povesti spuse parca la gura sobei sau, pe timp de vara, la stana, la lumina focului. Ariditatea locurilor frapeaza prin bogatia intamplarilor pe care le gazduiesc. Iubire pe furis, adulter, moarte, inimi frante, tarani cu limba colorata si apriga, credinte din popor, vise coborate in realitate- sunt o parte din coordonatele povestirilor din acest volum.

Eu l-am savurat pe indelete, cu mult drag si mi se pare o lectura perfecta intr-o zi de vara ca aceasta, undeva la umbra unui arbore- va las pe voi sa va alegeti ce specie-, pe iarba proaspata, inca neatinsa de caldura rapace.