luni, 17 iunie 2013

Dusa cu pluta...cu barca

Week-end-ul s-a dus, repejor, repejor. Plin de activitate, n-am prea stat pe acasa, nu am facut mai nimic din treburile administrative pe care le planuiam, asa ca inca ne topim intre peretii apartamentului. Pot face partea mea de treaba, dar ramane ce e mai greu, asa ca momentan nu putem da drumul aerului conditionat. Uite ca a venit si canicula, daca eram prea nerabdatoare si dornica de ea. De fapt, mie mi-a placut prima jumatate a acestei luni- nici cald, nici frig, nici ploaie, nici soare, parfum de tei si o vreme ideala- nici nu te tinea in casa, nici nu te topeai- numai bine.



Ieri am incercat noi sa stam in parc sa se joace asta mica, dar caldura ne-a alungat pe lac. Am luat o barca si sotiorul s-a infiintat la vasle. Eu, cu paranoia mea, dublata acum cu una bucata copil dupa noi, numai in largul meu nu ma simteam in largul lacului. Si din momentul in care a pus-o pe cea mica in capatul opus al barcii, nu mai reuseam sa articulez cum trebuie cuvintele si nici miscarile. Pai ziceti si voi. Eu intr-o parte, el la mijloc, la vasle, si aia mica in partea cealalta, in spatele lui.

Si asta nu sta doua minute intr-un loc. Sa zici ca o pui acolo si contempla nemiscata peisajul. Nu, ea trebuie sa se foiasca, de mi-era ca dintr-o clipa intr-alta o vad in picioare si apoi tusti in apa. Cand statea pe margine si isi misca mainile in afara barcii, vai de inimioara mea. Gura mea nu mai tacea, dar nici coerenta nu reusea sa fie. Intr-un final, imi spune ea, pe un ton de adult- gata, mami, ca stau pe mijloc. Am rasuflat ceva mai usurata, dar dupa cum ma asteptam, nu putea pastra pozitia prea mult- foiala si iar foiala. Si eu numai tihna nu aveam. Pe de o parte imi placea plimbarea cu barca in sine, dar relaxata sa fiu, nicio sansa. Oricum, nu am stat atat cat platisem, ne-am intors la mal mai repede, fiindca s-a plictisit si pentru ca, din clipa in care a auzit ca am vorbit la telefon cu mama prietenei ei, n-avea in cap decat sa mergem la ea. Si asa am si facut.



Am ajuns seara acasa, a picat rupta de oboseala si azi mi-a dat desteptarea mai repede ca de obicei, ca sa incep ziua cheauna de somn. Ei, ar cam trebui sa decolez de acum, e deja foarte cald si sunt la vanatoare de umbra. Apa, multa apa- trebuie sa ne hidratam, nu? Oricum eu beam apa in cantitati mai mari decat altii, asa ca acum voi bea si mai multa. Sunt in cautare de un loc umbros, cu multi copaci si iarba verde pe care sa ma asez, un loc linistit, relaxant. Gasesc eu locul, dar trebuie sa-mi conving si coechipiera ca e mai bine acolo si nu la topoganele fierbinti. Urati-mi succes.



Iar eu va doresc o saptamana cat mai frumoasa!

6 comentarii:

  1. Pe ce lac v-ati plimbat cu barca? In Herestrau, apa e mai adanca, merita sa va faceti atatea griji. Altfel sta situatia in Cismigiu. Copiilor le plac balacelile in lac, mai ales sa fie si imbracati:))

    O saptamana frumoasa sa aveti si dvs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca eram in Cismigiu, nu eram asa agitata. Dar am fost pe Herastrau si acolo si pentru mine ma tem, daramite pentru cea mica. Balacelile ii plac ei. Si multumesc pentru idee, sambata sau duminica poate mergem in Cismigiu cu barca, sa nu mai fac 13-14.

      Ștergere
  2. Gradina botanica poate sa fie o solutie...e liniste, e umbra, sunt ratuste pe lac (pe care micuta le poate hrani sau admira).
    Eu am fost de cateva ori acolo cu micuta mea...ea dormea bine in carucior si eu ma relaxam cu o carte..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e o idee buna. Imi propun de ceva vreme sa ajung pe acolo. Ehe, unde sunt vremurile in care statea in carucior, mai mult sau mai putin cuminte? Repede s-au dus si acum mai slabut cu relaxatul, dar poate acolo, fiind ceva nou pentru ea, poate sta mai cuminte.

      Ștergere
  3. nu stiu cand ai timp si de copila si de blog....felicitari!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se gaseste timp, nu e cine stie ce. Doar la recenzii muncesc mai mult si imi ia ceva vreme sa le scriu, dar restul articolelor le scriu de obicei cat fumez o tigara. Daca nu termin, continui la urmatoarea tigara si tot asa. Iar seara, ca acum, imi insusesc tableta sotului si daca am chef scriu ceva sau raspund la comentarii. Sau nici una, nici alta.

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...