Ieri am mers in Cismigiu, in cautare de relaxare. Citeam pe o banca, fii-mea se juca frumos alaturi si la un moment dat in dreptul bancii mele s-a oprit un baiat cu bicicleta. Nu, nu se oprise sa ma agate, fusese atras de faptul ca citeam. Mi-a spus ca reprezinta Libraria pe bicicleta si vrea sa imi arate cateva carti. In cosul de la ghidonul bicicletei avea cateva carti, vreo 10 sau cam asa ceva. Mi le-a dat sa ma uit la ele, pe rand. Am trecut fugar peste titluri, asta e stilul meu de a alege ceva, in prima faza. Daca informatiile de pe cotorul cartii nu-mi spun nimic, mai departe nu ma aventurez, pentru ca am lectiile facute de acasa. Ceva thrillere, o carte de Proust, si altele despre care nu stiam mai nimic. In final, mi-a recomandat el o carte din cele pe care le avea si mi-a placut faptul ca avea pregatita o astfel de prezentare, naturala, nu precum cele invatate pe dinafara de distribuitorii ambulanti de carti pentru copii pe care imi place sa-i ascult in parcuri numai de dragul poeziei pe care o spun ca pe apa.
Nu am cumparat totusi nimic, nici macar cartea aceea, desi se oferise sa mi-o lase mai ieftin decat ceruse initial, si pentru ca nu aveam bani in scopul acesta si pentru ca nu eram in mod deosebit interesata de carte. Daca m-ar fi nimerit acum un an jumatate-doi, sigur cumparam ceva. Acum, insa, biblioteca mea a dat deja pe dinafara, e plin de carti si daca mai cumpar, iau doar ceea ce ma intereseaza in mod deosebit, o lectura obligatorie. Mi-a placut insa ideea aceasta, de a aduce cartile in parc cu bicicleta, pentru a fi la indemana celor ce ar dori sa cumpere sau sa citeasca una. Astfel ca mi-a parut rau ca nu avea nimic din wishlist-ul meu cel mai cel, ca sa cumpar ceva. Chiar daca initiativa are si scop comercial, pe mine m-a surprins in mod placut. Poate data viitoare voi gasi si ceva pentru mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Mi-am amintit de batrana care venea in intreprinderea unde lucram pe vremea lui Ceausescu, tragand un carut dupa ea. Am cumparat atatea carti de la femeia aceea. Lucram 12 ore pe zi, nu prea aveam timp sa umblu prin librarii. Si batrana aceea aducea doar noutati, nu carti de anticariat.
RăspundețiȘtergerezau...iar nu rezist...andreea ne povestea despre o imagine atat de interesanta a unui tanar mesager-curier ce ne poate iesi in cale cu diverse minuni, chiar daca pe moment nu ne intereseaza, ceva cum mi l-as fi inchpuit eu in anumite ipostaze pe insusi zeul Hermes intruchipat omenesc probabil, si dvs veniti cu imaginea unei batrane in locul acestui curier divin din Olimp...ma rog, si imaginea unei persoane batrane de sex feminin poate reprezenta uneori, mai ales in culturile din nord vest, intelepciune sau chiar prevestire, si de bine, nu numai de rau, insa e ceva mai horror gotic parca, totusi...voiam sa zic ca eu am tresarit asa cand am citit acest comentariu care m-a smuls din reveria despre Hermes care ma cuprinsese...insa desigur era vina mea pt ca visez la cei din sud est in loc sa ma concentrez asupra cotidianului meu scandinav...zau, mereu uit unde sunt si ca trebuie sa ma obisnuiesc si cu alte culturi, nu numai alea care-mi plac mie...desi poate asta e valabil intr-un sens mai larg pt toti, nu numai pt mine, asa ca eu in concluzie, acum trezit din reverie, chiar voi spune sincer ca imi pare bine ca ati facut acest comentariu, pt ca altfel nu mi-ar fi dat prin minte sa imi amintesc despre intelepciunea batranelor lapone, relevata de altfel si in basmul Craiasa zapezii de HC Andersen, deoarece intr-adevar vrajitoarele batrane pot fi si bune si ocrotitoare, nu neaparat sa insemne ceva rau prevestitor, asa ca in Macbeth...deci, in concluzie, desi am tresarit, de fapt comentariul dvs a fost unul chiar ff interesant de contemplat pana la urma, chiar educativ pt mine, desigur in sens mai larg, pt ca eu chiar am tendinta atunci cand am reverii, sa am reverii in general egoiste, insa daca as putea sa am si reverii mai putin egoiste, poate chiar as putea deveni si eu insumi ceva mai matur si mai intelept...
ȘtergereVreau si eu o batranica din asta. Dar cu carti de anticariat, daca se poate. :)
ȘtergereCa sa deveniti ,,mai matur si mai intelept", cum singur afirmati, poate ca ar fi bine sa o visati pe Atena, zeita intelepciunii, sau, de ce nu, macar o amarata de cucuvea, Athene noctua, cum a numit-o ,,inteleptul" suedez Linne, caci simbolul acestei Minerve (la romani) era cucuveaua. Poate pentru ca manca soareci, dar soareci nu va recomand sa mancati - e o gluma, desigur!!
RăspundețiȘtergereIntre zeul Hermes si batrana de care pomeneam eu si care era chiar o batrana frumoasa la cei aproape 70 de ani ai sai - dar toti oamenii pasionati de carti si de lectura lor sunt frumosi, indiferent de varsta - era o mare diferenta: Hermes avea aripi atasate la sandalele lui de zeu olimpic si era protectorul calatorilor porniti la drum lung si primejdios, dar si a hotilor si talharilor care puteau sa-l astepte pe la marginile de paduri !! O dubla semnificatie pe care eu nu am inteles-o nicicum.
Batrana ,,mea" era o batrana oarecare, de care ma atasasem foarte mult, caci imi facea mici bucurii in hala aceea intunecata si mizera de uzina comunista! In vremea de atunci, o carte buna era, cu adevarat, o bucurie.
Sa aveti zile calduroase in indepartatul nord!
Multumesc pt urare. Chiar e nesperat de cald si soare zilele astea la Copenhaga.
ȘtergereDin cauza ca, desi m-am gandit la Hermes, eu nu am stiut sa raspund asa din prima de ce oare poate el fi atat protectorul calatorilor cat si al talharilor care pot pandi calatorii totodata, chiar am stat sa citesc mai mult despre acest zeu pe wikipedia ca sa aflu mai multe detalii.
Hermes avea sau are intr-adevar multiple roluri, care i-au fost atribuite sau descrise de diversi, deoarece era totusi un VIP, fiu al lui Zeus si al lui Maia, cea mai in varst adintre Pleiade, fiica a lui Atlas si a Oceanidei Pleiona. Unele din aceste roluri sunt aparent contradictorii si pt ca, in afara de a fi un mesager, deci vrand nevrand in miscare de colo colo asa ca activitate profesionala principala, este totodata si un zeu al granitelor si tranzitiilor, totusi protector al oamenilor, astfel incat, de exemplu, acestia sa nu se sperie prea tare atunci cand trec de ex dinspre starea de somn catre starea de veghe sau invers, sau chiar dinspre starea de viata pamanteana catre taramul de subteran, desi e adevarat ca, fiind atat de complex versatil, maestru si al unor deghizari uneori, cam asa ca personajul pe care s-a bazat personajul interpretat de dl Ben Affleck in Argo, este si un zeu al unor trucuri si iluzii, insa in general considerate benefic protectoare sau chiar tamaduitoare pt oameni, el fiind si un zeu al vindecarii, chiar inclusiv posibil, mai la figurat, al posibilei integrari al unui ego mai fragil supus unor temeri subterane sau unor rani mai vechi si totodata poate constrans de diverse reguli prea rigide sociale sau chiar ale unui mediu totalitar, plus este un zeul inefabilei sincronicitati, al coincidentelor in fond de bun augur si cu consecinte benefice, chiar daca ele nu sunt neaparat corelate cauzal...mai mult din cauza asta cred ca m-am gandit la el legat de povestea din articolul de mai sus. Este un zeu cu caracteristici complexe care ne poate ajuta sa nu fim asa de rigid sau exagerat sau chiar caricaturizat dihotomici si sa despartim chiar atat de rigid intre trup si suflet, de exemplu, sau intre material si spiritual. El este totodata zeul viselor noastre inteligibile in anumite culturi sau perspective atat la propriu cat si la figurat.
Nu umblu decat f. rar pe wikipedia, datele despre zei mi-au ramas in memorie din vremea copilariei, cand citeam despre zei si legendele Olimpului.
RăspundețiȘtergereHermes - la romani: Mercurius - era zeul comertului dar si al borfasilor, ceea ce dovedeste faptul ca in lumea negustorilor, mai ales a celor de astazi, sunt multi hoti si sarlatani.
Sa nu uitam ca Hermes e cel care a intocmit prima lira - ca il ducea capul la tot felul de inovatii - o lira improvizata dintr-o carapace de broasca testoasa, lira pe care i-a ,,imprumutat-o" marele Apollo.
Dar sa-i lasam pe zei sa-si doarma somnul de veci in pantheonul lor pagan de altadata...
Astazi nu mai avem zei pagani, avem politicieni moderni si tot felul de idoli ,,de carton'' prin mass-media.