Vasile Andru- Muntele Calvarului

Vasile Andru este scriitor, teoretician si eseist, a publicat atat romane- Noaptea imparatului, Pasarile cerului, Mirele, cat si carti din sfera spiritualitatii . Mai multe detalii despre acest scriitor puteti gasi aici.  Am simtit nevoia sa ma informez cat de cat dupa lectura micului sau roman, despre care va voi povesti astazi. Dar pe care nici acum nu stiu foarte bine in ce categorie sa il incadrez. Desi in linii mari eu zic ca am inteles mesajul autorului, sunt unele aspecte asupra carora planeaza necunoasterea, pentru ca tin de un domeniu in care nu am avut interese pana acum. Insa le voi lasa pe acestea la urma.

Primele mele ganduri la inceputul cartii erau legate de mister, de anchetarea unei crime, de legenda acelui Munte al Calvarului care da si titlul sau. Pe parcurs si spre final mi-am schimbat insa impresia in mare masura. Scrisa in vremea comunismului, cu certitudinea ca nu va putea fi publicata in tara, cartea poate fi considerata si un strigat al spiritului incatusat de represiunea comunista si in acelasi timp o critica a regimului, cu tot ce insemna el- minciuni, restrictii, cenzura, pile, demolari, caderea in derizoriu a intelectualului si ridicarea in slavi a prostiei si nu in ultimul rand, nedreptatea.


Caci mai mult decat orice, aceasta carte mi-a parut a fi una in care dreptatea si reversul sau, nedreptatea sunt intoarse pe toate partile, analizate, puse la zid- in fond o lupta pentru cautarea dreptatii si invingerea nedreptatii vadite. Accentele filosofice sunt puternice. Cazul adus in prim plan, si anume moartea unui batran din Orastie, este prezentat intr-un stil mai degraba jurnalistic, imbinandu-se insa cu dese reflectii ale autorului-narator, ceea ce transforma evident cartea intr-una cu un pronuntat caracter meditativ.

In preajma unuia sau altuia dintre personajele acestei carti, ma intreb ce-i omul. Spre ce se indreapta el, spre ce il mana natura?- Omul este o gramada de mizerii! spunea un filosof izbit de banalul trairii, de atasamentul fata de obiecte futile, de goliciunea vietii. –Omul este o suma de miracole! spun cei care ii cunosc virtutile si performantele mintii, cei care scruteaza miezul fiintei, sau cei care se uimesc de precizia functionarii celulare, de intelepciunea trupului, de minunea facerii din fecundare, de faptul ca celula seminala, oul, poarta in sine conturul corpului viitor, desenul uman energetic care va primi sange uterin si va fi intrupare.

Ce-i omul?ma intrebam privind de aproape spre acesti contemporani, spre vinovati si pagubiti, oficiali si particulari, cu care ma intalneam. Mizerie sau miracol? Un sistem de tarana plus instincte plus trebuinte primare? sau scanteie divina? Ce anume il ajuta mai mult la supravietuire, partea de mizerie sau partea de miracol?

  Fiica celui ucis vrea cu orice pret dreptate, vrea ca vinovatii sa plateasca. Atunci cand devine cert ca dreptatea oferita de justitie este o mascarada, un teatru de cea mai inalta clasa, ea isi canalizeaza eforturile in cautarea unei altfel de dreptati. Si in acest punct intervin aspectele de care pomeneam la inceput si care tin de parapsihologie, de puterea gandului, de meditatie, de exercitii spirituale- domenii pe care nu le cunosc si nu am fost interesata de studierea lor.

In alta ordine de idei, stilul autorului este placut, imbinarea dintre epic si meditatie tine un ritm curgator, lin si in mod cert ramai cu ceva in urma lecturii, iti raman acolo cateva ramasite de ganduri pe care incerci sa le dezvolti. E o carte scurta, dar are profunzimile sale, isi lasa amprenta asupra cititorului. Interesanta este alegerea acestui titlu- Muntele Calvarului- trebuie sa recunosc ca anumite corelatii mi-au scapat si inca ma mai gandesc pentru a putea deslusi semnificatiile.