luni, 10 iunie 2013

Placerea si bogatia lecturii




Privind in urma pe acest blog, indiferent de genul articolelor, observ anumite schimbari in stilul meu. Pe altele nu le vad in cadrul articolelor, dar le simt. In ceea ce priveste articolele ce trateaza tot felul de fapte diverse, mi-am iesit din mana, sau poate doar nu simt atat de mult nevoia sa vorbesc despre ele, ca la inceput. Dar in privinta cartilor simt ca am progresat. Desi departe de a face cele mai pertinente analize, altfel imi notam impresiile referitoare la o carte acum doi ani si in alt fel o fac acum. E adevarat ca si registrul cartilor s-a schimbat in tot acest timp, cu toate ca nu as putea defini un anume specific, insa ceea ce pot spune cu mana pe inima e ca acesti ultimi ani in care am citit poate mai mult decat in restul vietii mele, mi-au folosit din plin, m-au imbogatit pe interior, mi-au conturat anumite detalii ale fiintei.


Fiecare carte a insemnat o alta  piatra din scara pe care am inceput a urca la inceput fara macar a-mi da seama. Capatul acestei scari e undeva departe si nu stiu daca voi ajunge acolo vreodata, pe acel taram ce nu este al oamenilor de rand, dar urcusul este foarte placut cand treptele sunt formate din carti, din mii si mii de carti. Nu am idee care ar fi numarul cartilor pe care un om le-ar putea citi in decursul unei singure vieti pe care are sansa de a o trai. Pasiunea pentru carti este unul din motivele pentru care ti-ai dori sincer sa poti trai mai multe vieti, sa poti cuprinde astfel toate cartile care intr-un fel sau altul te atrag si ti-ai dori sa le citesti. Gusturi se formeaza, ce-i drept, cel putin asta a fost cazul meu, astfel ca nu afirm ca mi-as dori sa citesc chiar toate cartile scrise vreodata in lumea asta toata, dar chiar si asa, raman enorm de multe si imi constat neputinta, niciodata nu voi ajunge la capatul drumului, insa ma multumesc sa merg, sa urc fiecare treapta cu nesat, cu pasiune.

Lectura te schimba, te formeaza ca om, iti formeaza o noua perspectiva asupra vietii, de aceea recomand aceasta activitate cat de des pot si simt o bucurie inexplicabila de cate ori vad pe cineva citind, in orice imprejurare. Folos material nu imi aduce, dar satisfactia mea este mult mai mare si uneori atat de greu de prins in cuvinte, chiar si dupa atatea carti citite.

Citeste! Citeste! Citeste! Nu-i o porunca, e un indemn. Lectura nu se poate aseza la suflet daca vine din obligatie. Cand se insinueaza insa ca pasiune, te subjuga, si viata iti devine mai bogata. Datorita ei.

9 comentarii:

  1. Ai castigat mai multe decat iti oferea banalul incojurator.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incerc sa le echilibrez pe cat posibil. Si banalul are frumusetea lui, daca privesti doar anumite lucruri si cu o anumita detasare. Dar am facut astfel abstractie de ceea ce nu imi place in jurul meu, folosind timpul intr-un mod in primul rand placut. Vulgarul, rautatile sunt date de o parte, chiar daca sunt prezente in carte. Pentru ca fiind acolo, au alte conotatii, si de ce nu, sunt iintr-o lumina mai calda.

      Ștergere
    2. Mie totusi din articolul de mai sus mi se pare ca reiese o apreciere a lecturii dincolo de simplu escapism, desi desigur placerea asociata lecturii din punctul tau de vedere este totodata si calda, ocrotitoare, si relaxanta. Zau, cand citesc uneori articolele tale, parca ma simt si eu uneori tentat sa depun efortul necesar unei lecturi educative...insa desigur de la simpla tentatie la implementare in cazul meu ramane totusi o cale destul de lunga ! Si in fond pt mine educatia insasi este echivalata la un anumit nivel cu escapismul, in sensul ala usor peiorativ despre oamenii care prefera uneori a fi studenti in perpetuitate in loc de a se apuca si de ceva treaba posibil mai utila mai larg social, (asta desigur referindu-se la o motivatie oarecum disfunctionala, nu la cea probabil recomandabila a unui abord cat de cat cvasi-academic profesional constiincios cat de cat riguros al unei vieti virtuoase).

      Ștergere
  2. Frumoasa postare, doamna Andreea.
    Se vede ca este scrisa de cineva care iubeste cu adevarat cartile.
    Aveti postari interesante si recenzii bine scrise, imi pare rau cu nu am avut timp sa le citesc pe toate. Dar nu e timpul trecut.
    Intr-adevar, o carte buna, nu orice carte, te poate imbogati si infrumuseta sufleteste. Pacat ca nu se mai citeste ca altadata, dar atat cat mai exista scriitori si librarii, nu e totul pierdut.
    O carte mai are o calitate: te invata sa pretuiesti timpul liber. Un om caruia ii place sa citeasca ... nu se plictiseste niciodata. Vorba lui Voltaire: numai prostii se plictisesc!... Si, din cate stiu eu, tocmai prostii nu se prea omoara cu cititul cartilor!

    O sa lipsesc o vreme de pe net; ne vom auzi peste cateva zile.
    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult!:) Am scris textul asta saptamana trecuta, cand cu problema calculatorului. Acum a mers o ora, cat sa postez cate ceva si iar a clacat. Va astept sa reveniti.:)

      Ștergere
  3. Cred ca fara o carte inainte de culcare as fi foarte trista...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rareori se intampla asta. In conditii de normalitate, parca ar fi acel ceva necesar pentru a-mi linisti mintea. Cartile nu reusesc sa ma adoarma, dar cand se intampla sa adorm cu o carte deschisa, de regula dupa-amiaza, in starea de toropeala mi se invart in minte fraze, detalii abia citite. Noaptea in schimb, cartile ma tin treaza cand altii dorm. Si am transformat jumatate de noapte in zi, in timp doar al meu pe cat posibil.

      Ștergere
  4. eu citesc mai ales seara, noaptea cand fetele dorm. e mai multa liniste, sunt mai relaxata, nu ma mai intrerupe nimeni. nu stiu cum as mai trai daca n-ar fi cartile, ele imi ofera deschidere si chiar incredere in mine. frumos articol ai scris, sincere felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! A fost un text scris din suflet, desi tema a mai fost adesea abordata de mine, am simtit nevoia sa o fac din nou, cu riscul ca ideile sa se repete partial. Si ma bucur mult cand vad ca pasiunea imi este impartasita de altii. Tot mai multi, dupa cum vad.:)

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...