Privind
in urma pe acest blog, indiferent de genul articolelor, observ anumite
schimbari in stilul meu. Pe altele nu le vad in cadrul articolelor, dar le
simt. In ceea ce priveste articolele ce trateaza tot felul de fapte diverse,
mi-am iesit din mana, sau poate doar nu simt atat de mult nevoia sa vorbesc
despre ele, ca la inceput. Dar in privinta cartilor simt ca am progresat. Desi
departe de a face cele mai pertinente analize, altfel imi notam impresiile
referitoare la o carte acum doi ani si in alt fel o fac acum. E adevarat ca si
registrul cartilor s-a schimbat in tot acest timp, cu toate ca nu as putea
defini un anume specific, insa ceea ce pot spune cu mana pe inima e ca acesti
ultimi ani in care am citit poate mai mult decat in restul vietii mele, mi-au
folosit din plin, m-au imbogatit pe interior, mi-au conturat anumite detalii
ale fiintei.
Fiecare
carte a insemnat o alta piatra din scara pe care am
inceput a urca la inceput fara macar a-mi da seama. Capatul acestei scari e
undeva departe si nu stiu daca voi ajunge acolo vreodata, pe acel taram ce nu
este al oamenilor de rand, dar urcusul este foarte placut cand treptele sunt
formate din carti, din mii si mii de carti. Nu am idee care ar fi numarul
cartilor pe care un om le-ar putea citi in decursul unei singure vieti pe care
are sansa de a o trai. Pasiunea pentru carti este unul din motivele pentru care
ti-ai dori sincer sa poti trai mai multe vieti, sa poti cuprinde astfel toate
cartile care intr-un fel sau altul te atrag si ti-ai dori sa le citesti.
Gusturi se formeaza, ce-i drept, cel putin asta a fost cazul meu, astfel ca nu
afirm ca mi-as dori sa citesc chiar toate cartile scrise vreodata in lumea asta
toata, dar chiar si asa, raman enorm de multe si imi constat neputinta,
niciodata nu voi ajunge la capatul drumului, insa ma multumesc sa merg, sa urc
fiecare treapta cu nesat, cu pasiune.
Lectura
te schimba, te formeaza ca om, iti formeaza o noua perspectiva asupra vietii,
de aceea recomand aceasta activitate cat de des pot si simt o bucurie
inexplicabila de cate ori vad pe cineva citind, in orice imprejurare. Folos
material nu imi aduce, dar satisfactia mea este mult mai mare si uneori atat de
greu de prins in cuvinte, chiar si dupa atatea carti citite.
Citeste!
Citeste! Citeste! Nu-i o porunca, e un indemn. Lectura nu se poate aseza la
suflet daca vine din obligatie. Cand se insinueaza insa ca pasiune, te subjuga,
si viata iti devine mai bogata. Datorita ei.
Ai castigat mai multe decat iti oferea banalul incojurator.
RăspundețiȘtergereIncerc sa le echilibrez pe cat posibil. Si banalul are frumusetea lui, daca privesti doar anumite lucruri si cu o anumita detasare. Dar am facut astfel abstractie de ceea ce nu imi place in jurul meu, folosind timpul intr-un mod in primul rand placut. Vulgarul, rautatile sunt date de o parte, chiar daca sunt prezente in carte. Pentru ca fiind acolo, au alte conotatii, si de ce nu, sunt iintr-o lumina mai calda.
ȘtergereMie totusi din articolul de mai sus mi se pare ca reiese o apreciere a lecturii dincolo de simplu escapism, desi desigur placerea asociata lecturii din punctul tau de vedere este totodata si calda, ocrotitoare, si relaxanta. Zau, cand citesc uneori articolele tale, parca ma simt si eu uneori tentat sa depun efortul necesar unei lecturi educative...insa desigur de la simpla tentatie la implementare in cazul meu ramane totusi o cale destul de lunga ! Si in fond pt mine educatia insasi este echivalata la un anumit nivel cu escapismul, in sensul ala usor peiorativ despre oamenii care prefera uneori a fi studenti in perpetuitate in loc de a se apuca si de ceva treaba posibil mai utila mai larg social, (asta desigur referindu-se la o motivatie oarecum disfunctionala, nu la cea probabil recomandabila a unui abord cat de cat cvasi-academic profesional constiincios cat de cat riguros al unei vieti virtuoase).
ȘtergereFrumoasa postare, doamna Andreea.
RăspundețiȘtergereSe vede ca este scrisa de cineva care iubeste cu adevarat cartile.
Aveti postari interesante si recenzii bine scrise, imi pare rau cu nu am avut timp sa le citesc pe toate. Dar nu e timpul trecut.
Intr-adevar, o carte buna, nu orice carte, te poate imbogati si infrumuseta sufleteste. Pacat ca nu se mai citeste ca altadata, dar atat cat mai exista scriitori si librarii, nu e totul pierdut.
O carte mai are o calitate: te invata sa pretuiesti timpul liber. Un om caruia ii place sa citeasca ... nu se plictiseste niciodata. Vorba lui Voltaire: numai prostii se plictisesc!... Si, din cate stiu eu, tocmai prostii nu se prea omoara cu cititul cartilor!
O sa lipsesc o vreme de pe net; ne vom auzi peste cateva zile.
Spor la scris si in toate!
Multumesc mult!:) Am scris textul asta saptamana trecuta, cand cu problema calculatorului. Acum a mers o ora, cat sa postez cate ceva si iar a clacat. Va astept sa reveniti.:)
ȘtergereCred ca fara o carte inainte de culcare as fi foarte trista...
RăspundețiȘtergereRareori se intampla asta. In conditii de normalitate, parca ar fi acel ceva necesar pentru a-mi linisti mintea. Cartile nu reusesc sa ma adoarma, dar cand se intampla sa adorm cu o carte deschisa, de regula dupa-amiaza, in starea de toropeala mi se invart in minte fraze, detalii abia citite. Noaptea in schimb, cartile ma tin treaza cand altii dorm. Si am transformat jumatate de noapte in zi, in timp doar al meu pe cat posibil.
Ștergereeu citesc mai ales seara, noaptea cand fetele dorm. e mai multa liniste, sunt mai relaxata, nu ma mai intrerupe nimeni. nu stiu cum as mai trai daca n-ar fi cartile, ele imi ofera deschidere si chiar incredere in mine. frumos articol ai scris, sincere felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult! A fost un text scris din suflet, desi tema a mai fost adesea abordata de mine, am simtit nevoia sa o fac din nou, cu riscul ca ideile sa se repete partial. Si ma bucur mult cand vad ca pasiunea imi este impartasita de altii. Tot mai multi, dupa cum vad.:)
Ștergere