marți, 25 iunie 2013

Șerban Tomșa- Călugărul Negru

Nu citisem pana acum nicio carte a scriitorului Serban Tomsa, dar in schimb ii citesc blogul si imi place cum scrie. Evident, eram dornica sa citesc si cartile sale. Am inceput cu cea mai recenta- Calugarul negru. Citisem un scurt fragment pe un site literar si devenisem curioasa. Acum, gandindu-ma doar la acel fragment, coroborat cu restul cartii, imi dau seama ca el nu mi-a oferit prea multe indicii pentru povestea pe care aveam sa o descopar citind cartea. Am pornit la drum fara prea multe detalii, fara sa am idei prea clare in privinta genului- prezentarea de pe ultima coperta, desi cuprinzatoare, nu mi-a dezvaluit de la bun inceput continutul, ci doar mi-a conturat anumite idei.


Constituindu-se intr-o meditatie profunda asupra individului, a constiintei de sine si a valorilor vietii, romanul acesta surprinde atat prin viziunea inedita, cat si prin constructia sa. Poarta o masca ce creaza aparenta unui thriller. Si, in parte, este si un thriller, daca luam in calcul elementul suspansului, care intr-adevar, nu lipseste. Insa nu el da esenta cartii, dupa parerea mea, ci este doar o aroma pentru servirea continutului dens, in care ideile complexe vizand omul si constiinta sa, sondeaza interiorul fiintei umane si nu de putine ori te determina sa te opresti si sa te gandesti la propriile tale dedesubturi. Elementele ce tin de fabulos dau o nota de mister, dar oare fiinta umana nu reprezinta ea insasi un mister chiar si pentru sine?


In acelasi timp, romanul analizeaza forta pe care o are literatura si, implicit, uneltele sale- cuvintele, asupra omului, in ce masura ii influenteaza acestea viata, modul de a fi. Presarat cu referiri la mari opere literare sau scriitori renumiti, ne arata cat de puternic poate patrunde literatura in vietile noastre, creand modele si chiar viata. Pentru ca literatura de calitate este cea care isi inzestreaza cu viata personajele, ideile, facandu-le sa respire independent de carte, sa circule, sa insufleteasca la randul lor constiinte. Insusi titlul, ce semnifica trimiterea la legenda Calugarului negru, din nuvela omonima a lui Cehov, este un argument in plus pentru aceste resurse imense ale literaturii. De altfel, doua citate sugestive, unul din nuvela amintita si altul din Biblie, aprind scanteia inainte de inceperea efectiva a lecturii.


Personajul-narator tine un jurnal, dar unul foarte dinamic, incat adesea am si uitat ca insemnarile fac parte dintr-o astfel de scriere. Actiunea este bogata, incitanta, realul si miraculosul impletindu-se, in asa fel incat distictia dintre real si fabulos devine dificila. Somnul si in stransa legatura cu el, visele, sunt porti catre interiorul fiintei, dezvaluind latura umbrita a omului. M-a surprins faptul ca, in pofida consistentei actiunii, adesea m-am oprit sa meditez, ca si cum as fi citit o carte cu un cotinut ideatic. Si, de fapt, asa si este, intr-o buna masura, doar forma in care aceste idei sunt servite este una usor digerabila, atragatoare. Pe masura ce trece timpul de la terminarea cartii, toate impresiile mele se decanteaza, prind forme tot mai clare.


Acest personaj-narator, care, printr-o joaca a sortii, ajunge sa fie confundat cu altcineva si ii imprumuta nu doar numele, ci si viata pe care celalalt ar fi trebuit sa o duca, mi s-a parut un tip cam ciudat, cu care nu am reusit sa empatizez perfect. E genul de personaj despre care citesti cu mult interes ce i se intampla, fara sa tremuri pentru el atunci cand este in pericol. Sau cel putin asa a fost cazul meu, l-am privit cu detasare, uneori reticenta, dar cu multa curiozitate. Dilemele sale, nelinistile si nostalgiile, il contureaza ca pe un ins destul de bizar, dar totodata, parca atat de familiar. Pare usor atins de nebunie, dar poate e doar o impresie, caci, daca ma gandesc mai bine, acea doza de nebunie pe care am perceput-o in cazul lui, e cea care se regaseste in fiecare din noi. Caracterizarile de personaje nu au fost niciodata punctul meu forte, astfel ca ma tem sa nu gresesc in privinta lui- totusi, nu fac o analiza literara, ci redau impresiile mele.


Simbolurile apar si ele adesea in cuprinsul cartii, autorul folosindu-se de ele pentru a crea fundalul pe care se desfasoara toate intamplarile- o lume ancorata in realitatea pe care o cunoastem atat de bine, dar invaluita intr-o aura mistica ce nu ii diminueaza verosimilitatea. Ca si cititor, pendulezi intre real si fantastic, intre a crede si a nu crede. Poti pune totul pe seama mintii personajului principal, incat sa crezi ca perceptiile sale sunt rodul festelor pe care mintea si imaginatia i le joaca. Dar nu intotdeauna. Uneori totul pare atat de real, fabulosul isi gaseste loc confortabil intre elementele realului, incat mintea iti este pusa la lucru. Ingredientele acestui roman sunt foarte variate- mister, nostalgie, iubire, prietenie, un lant de crime bizare, dar si o doza insemnata de umor. Toate contribuind intr-o anumita masura la crearea pretextelor pentru o ampla meditatie asupra existentei, ca intr-un joc de imaginatie complex si fructuos.

Cartea a aparut la Editura Tracus Arte. Poate fi gasita online, dar si in librarii in Cluj, Iasi,Timisoara si Bucuresti- libraria Bastilia, libraria Eminescu etc.  .

10 comentarii:

  1. Felicitari pentru postare!
    Mi se pare un bun indemn de a citi cartea dlui Serban Tomsa.

    Si inca ceva: e numai ,,vina"!! dlui Serban Tomsa ca mi-am facut acest blog pe care ma cititi. Altfel, nu cred ca am fi corespondat vreodata...Si din lista de lecturi a dlui Tomsa v-am aflat adresa blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am dat seama, nu stiu daca am spus-o, dar constatasem de ceva timp. Intortocheate cai are lumea asta, dar uite ca se pricepe sa adune oameni cu preocupari comune. :)

      Ștergere
    2. ha ! Ha ! Chiar ma intrebam oare ce naiba m-a apucat pe mine asa in ultimii 3 ani sa citesc de pe bloguri in principal literare, cand eu nu am mai citit carti de fictiune de destul de mult timp...eu pana acum imi explicam asta ca un fel de nostalgie pe care o pot resimti oamenii, probabil mai ales barbatii, care se apropie de varsta mijlocie, (eu remarcand ca am ajuns la 1/2 a sperantei mele de viata statistica, 64 de ani pt barbatii nascuti in 1980 in Romania), nostalgie fata de anii adolescentei si tineretii ireversibil trecute, (cand eu intr-adevar citeam ff multe carti de fictiune), adica asa ca un fel de criza de varsta mijlocie descrisa in reviste cand barbatii o iau oarecum razna, apucandu-se de preocupari oarecum nepotrivitei varstei sau situatiei lor generale, unii luandu-si amante cu 20 de ani mai tinere, altii achizitionand masini sport de tineret, etc, iar mie nu imi ramasese decat interesul literar, ca nu cred ca imi voi schimba preferintele romantice sau de branduri de masini, ca alea sunt cam biologic inradacinate la mine, chiar si loialitatea de brand devenind la mine asa cam incapatanat fixa dupa ce am trecut de 22 de ani, nu numai inclinatia romantica catre amanti mai degraba decat amante deja prefigurata mai devreme ! glumesc, desigur, dar zau daca nu incepusem sa ma ingrijorez si sa ma intreb daca in loc de a citi atatea bloguri literare nu ar fi oare mai prudent sa revin la obiceiul meu de a citi site-uri mai serioase, de ex despre filme de actiune cu Bruce Willis gen Die Hard, sau macar site-ul C-Span unde se prezinta diferite activitati parlamentare oficiale ale guvernului american, un site la care eu ma uitam cu mare constiinciozitate in tinerete !!

      Ștergere
  2. Mulţumesc, Andreea, pentru excelenta ta cronică ! Îmi dai voie să o reproduc pe blogul meu şi să mă laud cu ea ?
    Mulţumesc, domnule Ştefan S. ! Nici nu vă puteţi închipui cât de mult mă bucur că putem dialoga.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles!:) Si daca e si demna de lauda, cu atat mai mult ma bucura. :)

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. E un text de mare frumuseţe, cu multe observaţii pline de miez, subtil, pătrunzător. Mulţumesc încă o dată !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu multumesc pentru aprecieri. Stiu ca textul meu nu se ridica la standardele unei critici literare profesioniste, insa cuprinde impresiile mele ca simplu cititor si dandu-mi seama de asta, mi-am infrant complexele. Nici nu putea fi si nici nu trebuia sa se ridice la acele standarde. Am recitit si eu recenzia mea cum, dupa cateva zile de cand am scris-o si mi-a dat senzatia ca e un text care a plecat de la mine, asupra caruia nu mai pot interveni, ca si cum o alta voce l-ar fi rostit.

      Ștergere
  5. Nu am mai citit de mult literatura. Recenziile tale insa imi starnesc din ce in ce mai mult apetitul pentru o carte buna.

    Aceasta din urma recenzie, avand si lauda a insusi autorului cartii recenzate, iti aduce un plus cu felicitari intregii tale cariere de blogger.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In mod sigur ma simt altfel, desi nu ma gandisem ca si aceasta e o cariera. Cartea merita citita, merita sa fie cunoscuta, ti-o recomand cu toata convingerea.

      Ștergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...