Din nou la taste cu mai mult optimism

Bine va regasesc intr-o noua saptamana... de vara, de caldura, de toate alea adunate. Doar 3 ore de somn am prins asta-noapte, dar nu pot spune ca sunt obosita, ci mai degraba usurata. Acel ceva de care ma temeam atat nu a fost atat de rau cat imi imaginam si, oricum, fara vreun rezultat. Nici bun, nici rau. Doar ca, daca vreau, pot urma aceasta directie. Ma pot pregati in asteptarea unui concurs pentru posturile vizate si poate voi reusi. Numai sa imi doresc intr-adevar asta. Daca as face-o, nu ar fi pentru mine, ci pentru altii. Bine, intr-un fel, m-as ajuta si pe mine, ca doar si eu am aceleasi nevoi materiale, insa satisfactia s-ar limita la partea materiala.


Oricum, am avut parte de suport moral care mi-a dat nitel curaj, iar in fata persoanelor cu calitate oficiala de care ma temeam atat am putut sa vorbesc cursiv, sa-mi expun chestiunea. Fara sa-mi dau timp de tremurici, fara sa caut din ochi toaletele. Nu, nu m-am transformat peste noapte in tupeista de serviciu, dar m-am descurcat. Nu m-am balbait, nu mi-am repetat de o suta de ori ce trebuie sa spun, a lasat sa vina cuvintele de la sine si, chiar daca nu am dat dovada de calitati oratorice exceptionale, a fost mai bine decat ma credeam in stare.


Vineri noaptea am urmarit pret de cateva minute sfarsitul unui interviu cu scriitoarea Marguerite Yourcenar, pentru un post tv francez, in anul 1979. Din pacate nu mi-am luat notite si nici nu pot reproduce vreo idee, vreo fraza memorabila, dar mi-a placut atat de mult cum vorbea si ce spunea, incat a doua zi am si inceput documentarea pe net si azi imi voi procura o mostra, adica o carte a sa, pentru a descoperi ce bogatie culturala se ascunde in ea.

Intre timp, imi voi cumpara si codurile modificate de cand m-am rupt eu de universul acesta juridic si daca ma hotarasc in aceasta directie, voi putea sa ma pregatesc, sa nu mai fiu picata din luna. Pe de alta parte, continui cautarea si in alte domenii preferate de mine. Inca mai sper ca exista posibilitatea imbinarii muncii cu pasiunea. Timpul sau mai bine zis, datoriile la termen scadent ma preseaza, ma fugaresc. As vrea multe, as vrea ca viata sa arate intr-un anume fel sau cat mai apropiat de acel fel, insa nu sunt convinsa ca acest lucru este posibil. Probabil ipostaza de visator nu e cea mai adecvata zilelor noastre, omul modern are alte trasaturi, pe care nu le poti dobandi de la sine, trebuie sa faci eforturi.

Pe de alta parte, n-o sa inteleg de ce, ca femei, e necesar sa ne incorsetam in anumite costumatii si anumite tipuri de incaltaminte ca sa dam bine, sa creem o anumita impresie. Aptitudinile si calitatile nu se dobandesc prin haine elegante si pantofi cu toc. Ambalajul asta mai mult incurca, incomodeaza. Ce ai in cap nu se schimba cand te cocoti pe tocuri si daca nu ai tocurile, nu inseamna ca esti mai proasta decat una pe tocuri. Dar, astea sunt o parte din conventiile lumii in care traim. Inca nu vrea nimeni sa se dezbare de ele. Raman adepta hainelor lejere, a calacatarilor comozi- pana la urma si randamentul e mai ridicat daca nu ai grija pasilor pe care ii faci sau a hainelor care se pot sifona, a ciorapilor care se pot agata in orice clipa.