Imi
iau laptop-ul in brate sa ma apuc de scris. Aveam eu ceva in minte, dar numai
ce m-am asezat eu mai bine si mi-am dat seama si ca e vineri si ca e ziua
onomastica a celei mici si in mintea mea o gramada de ganduri s-au ingramadit.
Un hatis de ganduri, cam asa e mintea mea acum. Unele ambigue, altele clare,
dar pline de ingrijorare. Refugiul mi-l gasesc atunci cand ma cufund in
paginile cartii. Inca nu am terminat Crima si pedeapsa, dar nu mai am prea
mult. Ce pot spune inca de pe acum este ca fiecare pagina e o dovada a
caracterului de opera monumentala. Cand citesc fiecare detaliu, fiecare stare, fiecare
intruziune in mintea personajelor, imi dau seama ca eu nici pe departe nu am
talent la scris, nu as putea in veci sa sondez in interiorul unei stari, a unui
personaj. Poate ca aceasta e senzatia pe care o au toti cand il citesc pe
Dostoievski- n-ai cum sa nu devii mic, mic, mic, insignifiant, lipsit de
valoare.
.jpg)
Deja
incep sa ma gandesc ce voi alege sa citesc dupa aceasta carte. Nu mi se pare o
carte greoaie, asa ca nu simt in mod deosebit nevoia a ceva usor, a unei carti
la care sa nu-mi pun mintea prea mult la treaba, desi acum chiar imi este pusa
mintea la treaba si nu simt o epuizare. E placut si cand alegi ce vei citi in
continuare. Pentru ca, eu cel putin, ma simt ca intr-o librarie din care incerc
sa plec cu o singura carte.
Mi-ar
fi placut sa fac o plimbare mai lunga, zilele astea nu prea m-am plimbat pe jos
si am simtit lipsa acestei miscari pe care o faceam zilnic. Abia aseara, cand
am parcurs banalul drum pana in parc, de jumatate de ora, am inceput sa ma simt
altfel, sa nu ma mai simt ciudat, in aceeasi masura in care ma simteam zilele
trecute cand scrisesem postul asta. Acum ma impiedica insa ploaia. Si oricum,
sotiorul meu are chef de smotru prin
casa si trebuie sa-l acompaniez.
Sursa foto curierulnational.ro
Sursa foto curierulnational.ro
Sa va traiasca printesa, dna Andreea!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, dupa lectura unei carti de Dostoievski, mai ales daca constientizezi valoarea paginilor citite, iti dai seama ca esti mic si neinsemnat in acest univers al cuvintelor scrise.
Am citit mult Dostoievski cand aveam vreo 20 de ani. Si tin minte si acum sentimentul acela care ma sacaia mereu: cum poate un om sa scrie atat de bine, sa sondeze atat de profund realitati care pentru multi dintre noi nici nu exista? Stiti cum se zice: exista doar ceea ce vezi! Si Dostoievski a vazut dincolo de lucruri...
Va multumesc!
ȘtergereDupa un asemenea autor, o lunga reverie cu televizorul pe Mezzo...
RăspundețiȘtergereLa asta nu ma gandisem. De fapt, nu prea am mai ascultat muzica de mult timp. :)
ȘtergereOf Doamne! Citesti Crima si pedeapsa? Am avut o perioada, cam pana in 20 de ani, cand am avut dispozitie pentru clasicii rusi, dar acum nici platita n-as mai pune mana pe cartile lor...Sunt prea pesimisti si intunecati pentru gustul meu.
RăspundețiȘtergereEi, eu pe la varsta aia, de fapt nu doar atunci, ci pana acum ceva vreme, nu aveam niciun fel de dispozitie pentru autorii rusi in general. Aveam eu asa un feeling ca nu as putea sa-i citesc. Si apoi, mi-am schimbat parerea. Inca sunt la inceput, nu am explorat prea mult acest teritoriu. :)
ȘtergereClasicii rusi, cei mai mari dintre ei, sunt cei mai buni scriitori din lume. Parerea mea.
RăspundețiȘtergereEu am fost deosebit de placut surprins in adolescenta de Jurnalul de copilarie al lui Turgheniev, zau,pai asa ceva eu nu citisem, ca cu Nica a lui Stefan a Petrei al lui Ion Creanga eu nu ma putusem identifica, iar Lordul Fauntleroy din UK era mult prea aristocrat pt mine, facea parte din alta planeta plus si alte vremuri, (desi marog pt UKe inca pertinent inanumite cercuri), cat despre Ciresarii d-lui C-tin Chirita, zau, nu mai zic, ca erau total pionieri si ma enervau la culme, (mai ales ala perfectul, Victor, dar si Tic, plus ma enerva ca Ursu, pe care eu il indrageam mai mult, era prezentat asa oarecum caricaturizat zau,sincer zic, cam in felul in care e azi stereotipia de gay de tip Bear, adica unul asa oarecummai supraponderal, paros,si cu burtica, desi totusi mai fortos, plus bun la suflet dar cu creierul si scolaritatea cam reduse, asa un cliseu, zau, m-am enervat rau de tot cu Ciresarii...desi desigur e o carte ff misto asa de aventuri, in genul Clubului Celor 5, de Enid Blyton din UK, desi pe aia din Clubul celor 5 ii intelegeam parca mai bine, plus ca se ocupau mai mult cu mistere politiste, si asta imi placea mai mult, iar Ciresarii,zau,mie nu-mi era prea clar cu ce se ocupau, decat poate sa fie acolo asa in vacanta si in natura, gen aia de La Medeleni, dar mai moderni oarecum, mai cf sabloanelor RSR, erau mai mult ideologici decat erau oameni angajati in ceva asa obisnuit pt mine la care sa mapot raporta cat de cat,mai ales ca eu eram copil de la oras)...dar Turgheniev, zau,pai asta era si copil asa mai nobil, dar avea si legatura cu natura, plus mai ales cu propriile lui sentimente de copil asa destul de realiste, ma rog, copil asa mai privilegiat, (dar si eu ma consideram priveligiat, ca doar aveamsi parinti si bunici,aveam si curtea lui bunica, aveam si haine elegante,ma rog, cu care eram satisfacut, aveam si ghiozadan de piele adevarata, zau, cine mai era ca mine ! plus la TV zicea despre acei inundati sau sinistrati din Moldova, sau infometati din Africa, etc, de undeva departe, dar eu eram asa la bloc, nu ma simteam eu personal inundat sau sinistrat niciodata, doar altii pateau chestii din astea, de aia zic ca eu m-am considerat mereu ff privilegiat !). Cratea asta a lui Turgheniev cu descrierea asa chiar destul de realista a unui om adult care priveste in urma si arata asa de bine descrise gandurilor unui copil, zau, m-a dat gata, pai asa ceva mi se parea ff modern, de sec 20 deja trecut de jumatate, era ceva scris in mod ff precursor de acel Turgheniev, asa mi s-a parut mie, dar zau, eu eram gata gata sa abandonez copilaria, si sa o consider deja un stadiu neimportant pt mine, dar mi-am dat seama ca daca Turgheniev a considerat acest stadiu de viata totusi important, zau,e cazul ca si eu sa am o parere mai buna despre mine insumi ca copil in tranzitie, adica de la copil catre adult, plus in cadrul unei societati intranzitie de la comunism la capitalism,nemaivorbind de in tranzitie gen ca sa stiu eu despre ce afinitati am asa mai caracteristic individual personale sprre deosebire de altii, nu sa ma consider mereu un incompetent care ia asa nota minimade trecere la fiecare etapa de dezvoltare, dar hai, las ca merge si asa, ca oricum odata ce treci clasa sau etapa nu-i mai pasa nimanui si nici nu mai conteaza ce a trecut, dar cu ajutorul lui Turgheniev, zau,am capatat intelegere ca uite, conteaza, si eu imedat in paralel mi-am si pus foaia cu tabelul lui Piaget si al lui Erikson pe perete,cu etapele de dezvoltare cognitiva si functionalaa copiilor si adolescentilor (Erikson continuand si la adulti),si gata,imediat am avut asa o intelegere mai buna a ce e aia psihologia (atat cat e pertinenta pt un om comun astfel incat sa nu se simta obligat sa citeasca tratate si manuale de tip academic despre asta), a ce indatoriri de viata si de serviciu ma asteapta pe mine.
RăspundețiȘtergereZau, pe la 13-14 ani eram total pe dinafara, ce sa stiu eu cine eram eu, si daca voi fi un om cat de cat competent sau nu, ca om admirabil asta eram deja sigur ca va fi imposibil sa fiu, pt ca nu era ceva realist, dar asa macar minim competent, zau, am vazut asa mai clar ca este posibil ! Si eu am invatat ff multe despre psihologie atat cat imi trebuia mie personal asa ca adolescent si adult tanar din aceste amintiri din copilarie ale lui Turgheniev, plus pe urma din D-na Bovary de Flaubert despre niste nuante asa oarecum mai fine (ca totusi eram gay,trebuia sa stiu si chestiile astea maicomplicate, desi pt un baiat straight obisnuit nu e nevoie si de cartea asta,si clasicii rusi sunt de ajuns), D-na Bovary descriind personalitatea culturala adulta contemporana UE maiprevalenta, (plus si diversele sindroame depresive asociate ei, ca alea chiar severe afecteaza totusi minim 20 % in UE, alea mai moderate sau cauzate asa reactiv de stress pe fond de diverse personalitati si reactiviatti mai larg raspandite, zau, astea le are mai toata lumea, si asta e explicat ff clar in D-na Bovary), plus despre relatiile mai comune obisnuite ale individului adult cu societatea si familia in mod cat mai adecvat larg social burghez (de clasa mijlocie) contemporan pt sec 20 aminvatat din scrierile d-lui Cehov, cat despre patologiile mai severe plus psihologia legata de criminalistica stiu tot ce e nevoie asa la nivel de curiozitate ca sa inteleg cand citesc ceva in vreun ziar despre nu stiu ce tragedie sociala s-o mai fi intamplat undeva din Anna Karenina de dl Tolstoy plus din efectiv toate romanele d-lui Dostoyevski, zau, ce e scris acolo in literatura clasic rusa ajunge pt a acoperi materia psihologie atat normala cat si patologica (mai putin matematica si cercetarea si statistica) a curriculum-ului oricarei facultati comune de psihologie UE de secol 20 ! (Nu si de neurostiinte, desigur, dar astea sunt prezentate in revistele obisnuite de popularizare stiintifica si de economie de azi, insa ca sa mentii o privire asa mai echilibrata de ansamblu,e bine sa ai si baza in clasicii rusi, dupa parerea mea, ca pe urma tinzi sa crezi ca tot ce zboara pe Facebook se poate si manca)...desigur totul aplicabil pt oamenii de tip mai obisnuit UE burghez, dar zau,cine naiba nu e burghez azi in UE, pana si aristocratii si taranii au devenit gen burghez acuma ! Zau,numai tiganii mai au ceva probleme cu a nu fi prea interesati de a deveni burghezi, dar pe ei ii putem pune la categoria speciala de artisti, inclusiv cu ajutorul fimelor Satra, Kusturica, etc, si gata, am rezolvat-o si cu acestia. Zau,burghezi am vrut sa fim,burghezi suntem cu totii, plus culmea e ca in Romania eu personal sunt CONVINS ca tocmai comunismul ne-a ajutat asa ca intreaga societate sa devenim cat mai masiv asa la nivel national niste burghezi de nu a vazut nici Parisul !
RăspundețiȘtergere