Relicva unei măsele cu peripeții

In urma cu mai bine de 5 ani am mers si eu la dentist sa mi se scoata o masea. Bine, nu am mers de la bun inceput cu gandul asta, dar in cele din urma asta s-a intamplat. La una din vizitele pentru curatat in vederea unei plombe ulterioare, mi-a spus ca trebuie sa o scoata, ca nu are ce face din ea. Bun. Eu eram de acord, doar asta insemna sa nu mai am dupa aceea probleme cu acea masea. Si la durerea pe care o aveam, as fi scos-o eu cu mana mea, de-as fi putut. Caci asa ma consolez eu cand ma doare cate una sau mai multe. Ca sa uit de durere imi imaginez cum mi le scot si nu mai are apoi ce sa ma chinuie. Bineinteles ca eram eu ingrozita si de durerea ce va insoti extractia, dar mi-am zis ca asta e, o fac si pe asta.


Mi se face injectie pentru amortire. Stau cateva minute- nimic. Mi se mai face inca o doza. Dupa un timp, aproape niciun efect. Cand tragea sa imi scoata maseaua, simteam pana in creier. In timp ce doamnei dentist nu-i venea sa creada ca eu ma vait pe bune. O alta anestezie nu mai putea sa-mi faca. Pe mine ma durea de nu mai stiam de mine, plangeam sau ce faceam nu as putea sa va explic, cert e ca aveam senzatia ca traiesc un cosmar. Ea s-a chinuit ceva vreme, nu reusea sa o scoata. Pana la urma reuseste de scoate doar o parte din masea, cealalta ramane acolo. Cheama un coleg in ajutor si se apuca si respectivul sa lupte cu maseaua mea. Altul care nu ma credea ca am toate motivele sa plang de durere. Intr-un final scoate ce mai era si eu plec de acolo intr-un plans pe care nu il mai puteam opri. Voiam si nu puteam sa ma opresc, plansul, suspinele curgeau involuntar, nu mai aveam control asupra lor. Pe drum spre casa, mi-a amortit si gura. In sfarsit anesteziile isi facusera efectul. Cu o intarziere cam mare. Efect ce m-a tinut ore bune, dar ulterior eram fericita ca am scapat de pricina durerii.

Pana de curand. Cu ceva timp in urma, in locul acela de pe gingie unde fusese maseaua respectiva am inceput sa simt ceva. Cu timpul, ceea ce simteam a devenit o certitudine, adica iesea treptat la suprafata. Acum, ma doare serios. E un colt ramas acolo, care acum, dupa atatia ani, isi face simtita prezenta. Si nu e o prezenta prea placuta, im da o durere ciudata, taioasa, usor diferita de durerile de masea obisnuite. Cu care, credeti-ma, sunt obisnuita. Ba uneori incep sa ma doara in acelasi timp cam toate stricaciunile ce le am in gura. Si atunci sa vezi veselie pe capul meu. Pe langa coltul ala, isi cer si celelalte drepturile si mie imi vine sa fac alpinism casnic- adica sa ma urc pe pereti.