Iar plec

Pe week-end tragem o fuga in orasul lui Bacovia, orasul meu natal. Si dupa cum am observat pe la meteo, vom avea parte de o vreme tipica poeziilor lui Bacovia, spre nemultumirea mea. Va fi o vizita destul de scurta, dar foarte asteptata de ambele parti. Nu stiu daca apuc sa scriu ceva pentru week-end, caci am de pregatit bagaje mai mari, mai precis hainute ce au ramas mici si trebuie duse spre depozitare in podul lui tata. Treburi administrative, se-ntelege. Ei, oricum in week-end de obicei scriu putin, deci nu s-ar fi simtit nici daca nu anuntam. Da’ trebuia sa ma laud. Ca de fiecare data, emotiile aferente celor 300 km dus- 300 km intors pe E85- adrenalina pura, senzatii tari si frecus de nervi, par facut maciuca si injuraturi suprimate sa n-auda copilul. Cunoasteti?

Nu stiu ce-o sa va scriu cand ma intorc, subiecte de cules de pe-acolo nu prea vad sa am de unde. Va fi un week-end plin pentru mine, dar prea putin relevant pentru un articol de blog. Chestia e ca acum ma mananca limba, imi vine sa scriu si nu am un subiect anume, nu am idei, dar simt frazele pulsand. Poate din cauza starii de incantare, de emotie ce ma incearca… alta explicatie n-am.

Astazi e sarbatoare- o sarbatoare speciala pentru mine- Cuvioasa Parascheva, la care imi place sa merg cand ajung prin Iasi. Dar niciodata in aceasta perioada a anului, cand imbulzeala e la loc de cinste, prefer linistea atunci cand merg la biserica, oricare ar fi ea. De fiecare data cand am fost in Iasi si am trecut sa ma inchin acestei sfinte, am plecat de acolo cu sufletul mai linistit, o liniste inexplicabila si deosebita.

Emotiile revederii cu ai mei nu-mi dau pace, sunt dominata de o agitatie continua si trebuie sa fac mereu cate ceva. N-am terminat bagajele, dar este timp pana dupa-amiaza cand vine al meu. Nu a fost posibil sa plecam mai devreme din cauza serviciului lui, caci e plecat si colegul lui de echipa si nu poate lipsi toata ziua, dar totusi va veni ceva mai devreme ca de obicei.