Ce bine incep saptamana!

Dupa un week-end nasol ca asta, nu-s in stare sa scriu cine stie ce. Si pentru inspiratie e nevoie de un teren prielnic, or la mine, azi, nu prea exista. Cred ca imi fac o scara de comparatie a week-end-urilor nasoale. Sau, ma rog, a zilelor. Ce mai conteaza ce-s, ideea ea ca daca sunt naspa, sunt naspa. Si pot simti suvoiul de nervi ce ma cuprinde in timpul lor. Epuizare fizica, psihica sau doar nervoasa. Sau toate la un loc. Dar cine sa mi le contorizeze? Daca ar avea corespondent in bani si astea, mda, poate s-ar cunoaste ceva. Dar asa?

Asta mica e bolnava, a fost un week-end cu nopti albe, taman acum, in ajunul aniversarii ei. In plus, a mai cazut si din pat si s-a ales cu o vanataie in lateralul ochiului. Eh, macar n-am cu ce s-o pozez maine, asa ca poate va trece pana sambata cand vom sarbatori cu ai mei ziua ei, cu o mica intarziere. Doamne, ce stare am. Nici aseara nu mi-au mai tihnit cumparaturile, dupa faza cu oglinzile, n-am simtit mare satisfactie, nici macar halatul pufos pe care mi l-a luat al meu sot n-a reusit sa ma binedispuna. Care va sa zica e ziua fii-mei si primesc eu cadou. Probabil drept multumire pentru comoara ce i-am daruit-o.

Dar sa vedeti ce concluzie de baba am tras eu dupa incidentul de aseara. Sotul a fost plecat cateva ore ieri, la o lucrare, care intr-adevar a adus ceva banuti necesari, care deja la ora asta si-au luat zborul, care pe cumparaturile de-aseara, care pe rata CASCO, acum, de dimineata. In fine, ne trebuiau, e-adevarat. Dar a muncit in zi de duminica si eu m-am gandit ca asta a fost pedeapsa. Cand i-am zis, imi zice- crezi? Pe-aici vad ca nu se prea tine cont, dar pe la noi, prin Moldova, unde lumea e mai inapoiata la chestii din astea, ziua de duminica se respecta. Si concluzia mea pare foarte fireasca acolo, nu si aici. Pe-aici, la tara ma refer, se ara duminica, se culege porumb si alte cele fara nicio retinere. Ce carcotasa sunt! Dar nu voi renunta la obiceiurile cu care am fost crescuta, oricat ar parea de desuete.

V-am zis, nu-s in stare sa scriu ceva formidabil. Asa ca pot doar sa va multumesc ca mi-ati suportat divagatiile pe teme amestecate la care v-am supus nervii si sa va doresc o saptamana cat mai frumoasa. Cat despre mine, voi incerca sa-mi capat optimismul, rememorand ce se petrecea acum doi ani, caci am nevoie de o stare de spirit mai speciala maine, de ziua odorasului.