Achizitionata recent, n-am mai lasat-o sa astepte, atrasa de marimea redusa in dorinta de a schimba putin registrul. Si, intr-adevar, am gasit ceva atat de diferit de ceea ce citisem pana atunci. Un mic roman erotic incarcat de atata lirism, incat descrierile indecente capata culoarea unei poezii si orice ar putea parea scandalos spus cu alte cuvinte, in “Elogiul” lui Llosa imprumuta finetea metaforelor, a figurilor de stil bine alese ce ung spiritul si simturile.
Cu adevarat un elogiu adus erotismului, placerii carnale, descrise minutios si candid. Bogat in semnificatii pe care marturisesc ca nu am reusit sa le deslusesc in totalitate, deci se cere o recitire temeinica, depaseste conditia romanului erotic obisnuit, tinteste orizonturi mult mai largi. Decorul principal este constituit dintr-o familie compusa din tata, fiu si mama vitrega, fiinte dedicate placerii in cele mai ciudate moduri. Baiatul, de o varsta incerta, se simte atras de mama sa vitrega si, in spatele inocentei sale copilaresti, se deda simturilor si instinctelor primare, dezlantuind o iubire interzisa. Ciudat e ca aceasta relatie vadit imorala nu scandalizeaza in contextul romanului. Cum nu provoaca prea multa scarba un episod ce te duce cu gandul la anumite pasaje din Luni de fiere a lui Pascal Bruckner. E uimitor cum insusi acel act murdar este transformat intr-o arta. Placerea e dezbracata de obscenitate
Mi-a placut foarte mult si artificiul de introducere a interpretarilor unor tablouri, interpretari pline de erotism si semnificatii. Doar ultimul tablou, al Buneivestiri, nu-si gaseste in interpretare elemente erotice. Ceea ce ma incita in legatura cu acest episod este faptul ca, in descrierea de pe ultima coperta se face referire la el ca fiind plin de semnificatii si continand cheia dezlegarii intregului roman. Marturisesc ca nu am gasit-o, din toate, tocmai acesta mi s-a parut a fi oarecum separat de linia cartii. Astfel ca nu consider cartea un capitol incheiat, trebuie sa dezleg intelesurile ascunse printre randuri.
Mi-a ramas gandul la ea, impresiile se compun singure in mintea mea cand sunt singura cu gandurile mele, frazele curg de la sine, acolo, in interior, cerand sa fie asternute pe un suport. Fara pic de fortare scriu despre ea, e una din cartile ce ma indeamna sa-mi scriu impresiile, nu una despre care ma fortez sa scriu ceva spre readucere aminte. E uimitor cat de multe as putea spune despre o carte de dimensiuni reduse, citita in cateva ore. Si parca acum, dupa terminarea lecturii, deslusesc mai mult decat pe parcursul ei, ca si cum cele transmise s-ar sedimenta incet in constiinta spre a fi privite cu mai multa luciditate.
In fiecare din noi exista dorinte si patimi mai putin inocente, natura umana este menita a fi ispitita de astfel de patimi. Unii reusesc sa le reprime, altii le dau curs, simtindu-se sau nu vinovati. Ganduri ascunse, instincte primare, pasiuni greu de controlat- toate sunt firesti firii umane.
Aceasta carte trebuie citita fara pic de rezerva de moralitate, lasand principiile undeva in afara copertilor, spre a te delecta cu acest fascinant poem erotic.
Interesant, mi-am cumparat-o si eu acum ceva vreme, insa nu i-a venit randul pana acum. Poate o bag in fata, sa vedem :-P
RăspundețiȘtergerePoate ca referinta la Bunavestire se refera la p parere, blasfemiatoare desigur, de tip opinie suspicioasa de etiologie posibil posttraumatica formulata de o anumita persoana despre faptul ca este posibil ca sarcina cu Iisus Christos a Fecioarei Maria (a religiei crestine) ar fi putut proveni dintr-o relatie incestuoasa, care evident ar fi fost foarte greu de marturisit sau adresat, mai ales in vremurile alea, (dar si acum, in zilele noastre, inca, din pacate, in destul de multe cazuri mult mai concret reale).
RăspundețiȘtergereAm citit-o de mult, este intr-adevar buna! Un subiect spinos, abordat cu mult curaj. Mi-aduce aminte de "Natura Moarta cu Sevraj", acelasi gen de subiect "tabu", considerat di start indecent, dar bine tratat...!
RăspundețiȘtergereEu sunt anonimul care il tot comenta pe Marquez si am decis. la sugestia ta, Andreea, sa-mi iau un pseudonim :). In legatura cu acest roman, Llosa incearca sa-si transpuna o alta pagina din tumultoasa autobiografie. Daca ati mai citit si altceva din el, veti vedea ca este un maestru in conturarea scenelor puternic erotice. De ce autobiografie? Ei bine,peruvianul, in viata sa reala, se pare ca a avut o serie de legaturi incestuoase, dintre care cea mai cunoscuta este cea cu una dintre matusile lui, cu care avea sa se si casatoreasca,undeva in anii 60, deci iata de ce incestul este una dintre temele majore din creatia vargasllosiana. Relatia cu matusa sa este descrisa in alt roman din acset camp tematic, al scrierilor cu un caracter incestuos, si anume: Matusa Julia si condeierul. In recenzia ta, una foarte buna de altfel, spui ca scena Bunavestirii nu are o explicatie erotice...Ei bine, Llosa e un maestru in a pune la indoiala moralitatea religiei...Asadar, inserand acest tablou intr-o carte erotica si care mai implica si incestul, peruvianul nu face decat sa puna la indoiala adevarul, legitimitatea sensului acestei sarbatori crestine, cand, dupa cum stim, Fecioara Maria a fost anuntata ca il va naste pe Fiul Domnului, fara sa fi cunoscut partea barbateasca. Practic Losa, dupa cum veti observa daca veti mai citi si altceva, pune la indoiala religia. Acelasi lucru, dar cu alta miza, apare in capodopera sa: Razboiul sfarsitului lumii, cand el demonstreaza ca religia te poate transorma intr-un fanatic capabil sa ucizi mii de oameni in numele ei...
RăspundețiȘtergereSi inca ceva, critica, aproape unanim, considera acest roman ca fiind "Lolita intoarsa". Daca in Lolita lui Nabokov relatia cea imorala se consuma intre un barbat matur si o copila, in Elogiu mamei vitrege ea are loc intre un baiat f tanar si o femeie de 40 de ani...
RăspundețiȘtergere@ Daniel222: Ma bucur ca ai agreat sugestia mea si iti multumesc pentru explicatii. Nu intelesesem scena dat fiind ca nu stiam mai nimic despre opera autorului in ansamblul sau. Insa nu va fi ultima carte pe care o citesc. Poate ca e mai usor sa intelegi o carte a unui autor cunoscand si altele scrise de el.
RăspundețiȘtergereSper ca acum intelegi de ce Llosa nu adopta o pozitie de opozitie la adresa acestei legaturi incestuoase...Acest lucru se datoreaza faptului ca in viata reala el trecuse, la randul sau prin cv asemanator in relatia cu matusa sa. El foloseste acest roman ca sa se legitimizeze cumva. Daca ti-aplacut, poti citi si continurarea care se gseste tradusa si in romana tot la Humanitas si poarta titlui: Caietele lui Don Rigoberto. Fata de Elogiu..., aceasta din urma e un piiic mai dificila, dar e f buna si contiunua firul epic din Elogiu si unde vei afla cum evolueaza relatia dintre dona Lucrecia si Fonchito...
RăspundețiȘtergere@ Daniel222: Nu stiam ca exista o continuare, o voi cauta. Cert e ca, inainte de a citi o carte, ar trebui sa ma documentez mai bine in privinta autorilor. Pentru cei romani, imi sunt de mare folos datele pe care le au cartile din colectia BPT, dar la cele cum ar fi cele despre care am discutat, astfel de detalii privind viata si opera sunt foarte succinte. Pentru un necunoscator nu sunt suficiente.
RăspundețiȘtergereE o placere sa arunc un ochi in recomandarile tale. I-am dat comanda acestei carti, cred ca Mario Vargas Llosa mai merita o sansa din partea mea.
RăspundețiȘtergere