vineri, 25 noiembrie 2011

O cafeluta cu un zambet



Azi, m-am trezit de tot la o ora dupa ce il trezisem pe al meu sot. Avea treburi mai devreme ca de obicei si nu trebuia sa intarzie. Cand am facut eu ochi, pe la 9 fara ceva, el era deja plecat. M-am dus la un momentdat in bucatarie, sa ma ocup de necesitatile matinale- papa pentru bebe si cafea pentru mine. De regula, eu ma ocup dimineata de capitolul cafele. Fac pentru amandoi, fiecaruia dupa gust. Adica a lui cu o lingurita mica de zahar (daca n-ar fi vorba de ness, nici pe aia n-ar trebui sa o pun) si a mea cu vreo 4 pastilute de zaharina. Cand am intrat in bucatarie, mi-au sarit in ochi niste bani pe care mi-i lasase pe masuta, nu multi, dar credeam ca nu mai are deloc. Insa intotdeauna se asigura sa fie macar cativa lei pentru diverse pofte ale copilului, de exemplu covrigi sau pufuleti sau mai stiu eu ce vede daca mergem pe undeva. Apoi, am cautat din priviri sticla de apa plata, nestiind sigur daca e acolo sau e prin casa, sa am la indemana tot ce am nevoie pentru cafea. Apa era acolo, dar cand m-am uitat si pe blatul de bucatarie, am avut o surpriza mai placuta- cana mea de cafea era acolo, plina, lipsea din ea doar zaharina, nestiind probabil cate pastilute sa puna. De obicei, ma gaseste in faza in care deja beau cafeaua si nu vede cate pun. Ca sa nu fiu derutata, n-a pus deloc si am indulcit-o eu dupa bunul plac.

Cafeluta asta insa mi-a pus pe buze un zambet, o  multumire sufleteasca… tare e placut sa ti se faca mici surprize din astea. Inca n-am sunat sa imi arat bucuria, ma gandesc sa nu il intrerup din treburi. Dar asa, uite ca am inceput ziua atat de bine, in pofida stressului despre care am scris deja, dar public ceva mai incolo. Poate merg azi pe la Gaudeamus, dar banii sunt atat de putini incat nu stiu daca merita efortul pe care-l presupune drumul pana la Romexpo. Clar nu m-as duce doar ca sa ma uit, mai rau mi-as face.

Sa nu uitam insa ca incepe week-end-ul si se apropie cu pasi grabiti luna decembrie, o luna in care unii mai sensibili se intorc cu gandurile in copilarie (printre ei si eu, marturisesc) si in care iarna pare mai frumoasa, cu sau fara zapada. Week-end placut va doresc!

12 comentarii:

  1. Dacă te-ai duce la un târg de carete fără să cumperi nimic, ar fi ca şi cum i-ai arăta unui obez ce şine cură de slăbire nişte fripturi în sânge, prăjituri cu multă ciucalată şi sticle cu Cola :)
    Dar ce mai soţ ai, bre! Şi tu nici cafeaua nu i-ai făcut-o :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar, un sot atent...dar sa stii ca eu personal inca nu m-am decis daca merita sa primeasca certificatul de "sot ideal"...mai astept, mai observ, sunt cu ochii pe el ca sa-l prind cu vreo gafa...ca eu nu doresc sa diluez valoarea notelor si diplomelor pe care le ofer pe ici si pe colo din cand in cand !

    LOL ! Disclaimer: just kidding ! (De obicei dau note numai persoanelor publice care apar mai des la TV, si numai cand am impresia ca ei chiar cer acest lucru cu insistenta, si eu nu doresc sa-i dezamagesc in asteptari.)

    http://www.youtube.com/watch?v=ST4ne1nVK0w

    RăspundețiȘtergere
  3. @Loopoo: Daca a facut-o el...
    Presupun ca obezul de care ziceai mi-s eu, nu?:)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Eşti exact ca nevastă-mea, te simţi tu prima. Obez înseamnă de la 150 de kile, încolo. Dacă ar fi după doctori, ar însemna să fii obez de la 80.

    RăspundețiȘtergere
  5. Wow! Felicitari sotului si mai ales tie ca ai stiut pe cine sa alegi!

    Sa fiti fericiti si sa continuati de micile bucurii pentru ca, mic cu mic, se face mare!

    Weekend placut si tie!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Loopoo: Eu sunt mai drastica decat doctorii. Sunt suficiente 15-20 de kile in plus peste cea ideala.

    RăspundețiȘtergere
  7. Helllooo Andreea! Revin si eu pe ale tale meleaguri! La noi in familie cine se trezeste primul ala face cafeluta, si o saptamana o fac eu, urmatoarea Razvan!

    La Gaudeamus nici eu nu ajung, tot am cumparat carti saptamananile astea de la anticariatul ala de care ti-am zis de la Universitate...asa ca m-am aranjat!

    Week-end placut iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Ioana: Bine ai revenit! Eu pana la urma am mers. Ca dupa aia nu mai puteam dormi. :)))

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...