Asa, ca de-nceput de saptamana

Si apele acestui an au inceput sa curga la fel de repede ca si cele ale celui trecut sau ale altor ani trecuti. Suntem in a noua zi deja, si parca nu-mi vine a crede. Incepem o noua saptamana, lasand in urma aerul sarbatoresc, dupa ce ultimele ramasite din mancarurile anume pregatite au terminat, la fel si suita zilelor de sarbatoare. Am strans si bradutul aseara, care, desi cu acele in cadere, mirosea inca destul de puternic a brad. Parca imi parea rau dupa el si dupa privelistea pe care mi-o oferea, noaptea, dupa ce stingeam lumina ii contemplam luminitele multicolore si, la rastimpuri, simteam parfumul sau atat de placut. Dar trebuia strans, nu-l puteam tine tot anul, aveam casa plina de ace de brad si nu se mai putea.

Ce voi face saptamana aceasta? Inca nu m-am gandit, iar bugetul imi permite sa stau in casa, nu prin oras. Pe anul acesta, nu am cumparat inca nicio carte, dar nu e timpul pierdut. Am eu asa cateva dorinte imediate, una inspirata de domnisoara cublandete, altele ramase pe lista de chestii neaparate de anul trecut, pe primul loc fiind Sanctus, a carei reclama o puteti vedea in dreapta-sus.

Am inceput in forta cu exercitile fizice si abaterile dulci s-au terminat, asa ca imi pot continua linistita lupta cu multele kilograme ce imi dau adesea o stare vecna cu depresia. Secretul e sa incep cu abdominalele de la prima ora, cand ma trezesc. Pe urma, e mai usor sa continui in timpul zilei, cand si cand. As mai vrea si o mica schimbare de look, dar rezist eroic tentatiei de a ma vopsi. Eu, care imi schimbam atat de des culoarea parului, o maestra a vopsitului parului acasa, de una singura, sa rezist aproape 3 ani fara sa pun pic de vopsea pe par e un record. Dar vroiam si eu sa-mi vad parul natural integral si mai am inca de asteptat, caci mai am inca ramasite din vremurile cu par oxidat. Deci, schimbarea va trebui sa vina pe alta cale.

Saptamana trecuta am ratat sansa de a inchiria un apartament exact in aceeasi zona, la acelasi pret, nemobilat asa cum il vrem noi. S-a inchiriat in aceeasi zi in care a aparut anuntul. Cred si eu, era un chilipir. Dar poate vor mai fi astfel de ocazii. Desi dorinta mea cea mare ar fi sa nu mai fim chiriasi, ci sa avem propria casa. In conditiile noastre materiale, insa, abia daca ne permitem chiria, daramite un apartament. Am incercat insa sa nu ma mai consum din cauza situatiei materiale precare in care ne aflam, caci nu rezolv nimic cu golurile din stomac. Sa vedem cat imi reuseste, caci nu prea poti sa nu te gandesti la ceva de care te lovesti clipa de clipa.

Ce sa zic, sper sa avem cu totii o saptamana buna, daca nu minunata.