Ar trebui sa-mi fie rusine ca pana acum eu, un fan al romanelor politiste, am neglijat a citi Aventurile lui Sherlock Holmes. Cartile zaceau de cateva luni pe rafturile mele, patru volume continand seria completa al carei erou este celebrul detectiv. Si iata ca, inainte de a pleca in min-vacanta de sarbatori, pregatindu-mi bagajul de carti, am ales primul volum din acea serie, cu gandul ca nu voi avea timp de concentrare maxima si niste povestiri captivante ar fi fost binevenite. Astfel, am incheiat anul 2011 cu Sherlock Holmes, ultimele pagini citindu-le chiar in ultima zi a anului. Nu credeam ca ma va prinde atat de mult, am citit pana si la lumina lanternei de la telefonul mobil. O data inceputa o istorioara, nu o puteam lasa din mana. Foarte captivante, pur si simplu curiozitatea nu-mi dadea pace. Si modul in care cele mai stanii intamplari capatau explicatii logice mi-a anternat foarte mult mintea. Atentia pentru detalii este un element important al acestor povestiri, iar capacitatea de observatie si de deductie ale eroului nostru sunt uimitoare.
Primul volum cuprinde romanul Studiu in rosu si o suita de povestiri. Naratorul este nimeni altul decat prietenul lui Sherlock Holmes, si el celebru, doctorul Watson, ce isi arata si el, deopotriva cu cititorul, uimirea si admiratia fata de calitatile incontestabile ale detectivului. Stilul in care sunt scrise aceste povestiri este mai placut decat m-as fi asteptat, autorul nu neglijeaza bogatia lingvistica, apeland la numeroase figuri de stil, in contrast cu capacitatea analitica a eroului principal. Pe mine una m-a prins foarte tare, adesea am incercat sa ghicesc inainte de a ajunge la final care este dezlegarea misterului si, uneori, mi-a reusit. Alteori nu. In orice caz, cred ca ai nevoie de o imaginatie fantastica, alaturi de multa capacitate de analiza pentru a putea scrie astfel de povestiri, pentru a tese intrigi atat de incalcite si totusi, pline de logica. Caci asta este cred una din cele mai impresionante particularitati- modul in care senzationalul se dezbraca incet, dezvaluind logica pura ce sta la baza sa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Bravo tie!
RăspundețiȘtergere@ Szasz Sebes Paul: Multumesc!:)
RăspundețiȘtergereChiar daca il consider destul de interesant pe Sherlock Holmes, intodeauna am preferat belgianul mustacios (Poirot) a lui Agatha Christie
RăspundețiȘtergere