miercuri, 18 ianuarie 2012

Care va fi urmatoarea carte?

Simt o sete de lectura teribila, as citi fara intrerupere, as vrea sa citesc multe carti si e evident ca nu pot sa le citesc pe toate odata. Am cateva pe lista imediata de asteptare, nu stiu pe care o voi incepe, dar ma simt ca si cum as vrea sa le inghit, sa le cuprind pe toate in mintea mea, sa le parcurg pe toate o data si nu-mi ajunge timpul. Sau poate e gresit spus, in realitate, e imposibil sa citesti mai mult de un anumit numar de pagini pe ora, oricat de mult ai citi, tot iti ia timp si evident ca nu pot comprima cartile incat sa citesc zece intr-o zi. Dar dorinta mea este indreptata catre mai multe carti, dupa ce o voi termina pe cea care ma tine legata de mai bine de o saptamana (fiind doua volume, e explicabil), n-o sa stiu pe care sa incep sa o citesc pentru ca numarul celor care numai ca nu striga la mine e destul de mare.

Am doua thrillere recent ahizitionate Leviatan si Umbra lui Poe, ambele par foarte incitante, daca e sa ma iau dupa descrieri, apoi iarasi un thriller nordic din prima serie GSP- Sacrificiul din miezul iernii, dar si cateva carti romanesti scrise de Mircea Eliade, prima pe lista fiind Nunta in cer, sau de Marin Preda, 4 titluri importante- Viata ca o prada, Cel mai iubit dintre pamanteni (da, inca nu am citit aceasta carte), Imposibila intoarcere si Marele singuratic- nu ma pot decide care ar fi primul.

Apoi mai e Bunavestire scrisa de Nicolae Breban. Si, la capitolul carti electronice, fiindca nu m-a tinut buzunarul sa le cumpar tiparite, cele 3 carti din seria Millennium a lui Stieg Larsson. Incerc sa ma opresc aici, ca daca e sa o iau asa, se mai gasesc multe altele. Nici acum n-am reusit sa citesc In alta viata, de Marc Levy sau Hotii de frumusete de Pascal Bruckner. Pe cea din urma eram pe punctul sa o incep atunci cand a apucat-o pe cea mica pasiunea pentru litere. Probabil cartea va ramane mult timp in memoria mea maar pentru acest fapt si i-o voi pastra sa o citeasca si ea cand va creste, cu mentiune speciala, sa stie ca aceea e cartea de pe care a invatat primele litere.

Acum, sa termin cartea aceasta, Fetele tacerii de Augustin Buzura, caci trebuie sa recunosc ca nu se citeste usor, insa calitatea scrierii, faptele evocate, ideile enuntate, merita efortul. Tocmai pentru ca trebuie digerate bine, de aceea se citeste mai greu. Si din acelasi motiv, probabil ca dupa voi fi tentata de o lectura mai usoara, sa-mi racesc putin reierul incins. Dupa atata istorie si politica, merge un thriller, nu?

2 comentarii:

  1. Ah, ce mi-ai facut cu postul asta ! Din cauza TA si cum scriai mai sus despre carti, ieri am recidivat in fetish si mi-am procurat in mod ilicit inca 2 carti prin metode total nerecomandabile, in scop de utilizare ca fetish, o carte-biografie a scriitorului Roald Dahl, cu dimensiuni aprox 17 x 15 x 4 cm, si cu o coperta moale si semi catifelata la pipait, nu glossy, cu chenar de culoare bleu de latime aprox 4 mm, si cu titlul scris neobisnuit de sus de tot pe coperta din fata, cu litere lunguiete, subtiri, si parca usor tremurate, de culoare neagra, parca trasate cu tus cu un varf de pix din ala cu tus subtire-mediu, obiect-carte care avea o infatisare atat de misto incat am putut retine si o parte din titlu, din care si un cuvant cu radacina "story", deci mi-am cam dat seama posibil si despre ce e vorba in ea, (desi asa ceva este chiar neobisnuit si de fapt evit/ma abtin cat pot sa ma gandesc la continutul vreunei carti, ca sa nu fiu prea tentat sa o deschid, mai ales pe astea cu coperti moi si semi-catifelate), insa, TOTUSI, ca de obicei, cum am ajuns acasa, am ascuns-o imediat sub cealalta carte procurata la fel de gresit, un policier britanic obisnuit, plus pe urma, pe amandoua sub o revista obisnuita cu programul TV, pt ca ma simteam cam vinovat re recidiva in activitati total nerecomandabile legate de fetish, si nu mai voiam sa le mai vad in fata ochilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Habar nu am de ce am de cateva zile ceasul setat pe blog pe o ora Coasta de Vest SUA, ca am verificat si scrie tot ora Copenhaga-Oslo, dar iese ora Pacific !

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...