Stiu ca n-ar trebui sa emit pretentii in situatia in care ne aflam, dar avand in vedere faptul a va trebui sa locuiesc acolo, undeva, inca nu stiu unde, o perioada destul de mare de timp, cred ca macar zona ar trebui sa imi fie cat de cat pe plac. Sa nu credeti ca as vrea sa stau pe undeva prin Soseaua Nordului sau in vreo vila de pe Kisellef, insa din zonele in care ne-am permite ca pret, unele imi plac, ma vad stand acolo, iar altele imi displac total, din motive poate de neinteles. Chiar daca sunt zone destul de civilizate, nu au acel ceva care sa ma faca sa ma simt acasa, in largul meu. Nu stiu cum sa explic incat sa nu par deplasata sau exagerata, fiindca nu sunt, cel putin nu din punctul asta de vedere. Insa as vrea ca locul in care voi locui, o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, numai Dumnezeu stie cat, sa-mi dea acel sentiment de familiaritate.
Unele zone imi par de-a dreptul ostile, desi poate fac parte din zonele bune ale capitalei. Nu evaluez zonele dupa gradul de lux sau dupa pret, ci dupa acel ceva pe care mi-l transmit. De exemplu, mie nu mi-ar placea sa stau in zona Unirii, chiar daca mi-as permite, ceea ce nu e cazul in momentul de fata.
Atat cat am putut eu vedea din Bucuresti, mi-am format anumite opinii, am studiat zonele si din perspectiva locuirii acolo, stiind ca la un moment dat vom shimba locuinta. Asta ca sa explic de ce priveam locurile pe unde ma plimbam cu intrebarea „mi-ar place sa...? ma vad locuind aici?”. Astfel ca unele zone le-am considerat perfecte, altele neutre, si altele ostile, neplacute. Acele zone in care nu ma vad locuind nu-mi dau sentimentul de „acasa”, cand ma inchipui locuind acolo. Este si cazul unui apartament in privinta caruia duce tratative al meu sot, aproape identic in interior cu acesta, si ca mod de dispunere a camerelor, ba chiar si al pozitionarii in bloc, insa eu nu vreau in zona aceea sub nicio forma. Mai exact in zona Mihai Bravu intersectie cu Vatra luminoasa. O zona destul de ok din punct de vedere al populatiei si a pozitionarii in apropiere de mijloace de transport, adica nu esti rupt de lume sau prin cine stie e vagauna plina de tigani. Or fi si pe-acolo tigani, ca unde nu sunt, dar per ansamblu e destul de civilizata zona. Insa mie nu mi se pare primitoare, nu ma vad ca fiind acasa acolo. Si nu o vreau nici ca alternativa temporara (inca nu ma da nimeni afara din casa, mai e timp de cautat), caci nu imi convine sa ma mut undeva doar pentru cateva luni pana gasesc altceva. Pe vremea cand aveam doar cateva lucruri ce incapeau intr-o micuta garsoniera, fara mobila si alte acareturi si fara asta mica, mutatul frecvent nu era o problema, ba chiar atunci o consideram locuinta temporara, fiind in cautarea unui apartament pentru cand urma sa nasc. Era alta situatie atunci, ca si cum ne-am fi mutat dintr-un hotel in altul, nu aveam toate lucrurile necesare unui camin. Acum insa, oricine ar fi in locul meu, nu cred ca ar avea chef de mutari o data la cateva luni, cu tot calabalacul asta. Insa tot partea sentimentala e mai greu de explicat pentru mine si mai greu de inteles de catre altcineva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Ma gandeam ca eu care sunt la a 4-a generatie din Bucuresti habar nu am despre diferitele zone ale Bucurestiului la un asemenea nivel incat sa-mi fi facut vreun sentiment pozitiv sau negativ fata de ele. Dar poate e si pt ca sunt ff neatent din cauza de ADHD. Dar efectiv daca m-ar intreba asa acum pe mine cineva ce zona ar parea mai simpatica pt o familie cu 2 copii in Bucuresti, sau chiar pt un tip singur fara copii, sau chiar poate si in alt oras pe unde am mai fost, eu habar nu as avea ce sa zic. Efectiv NU m-am gandit niciodata din acest punct de vedere la nici un oras ! Ca sa vezi ce total pe dinafara sunt ! Desigur cred ca pt multe orase exista site-uri care descriu diverse cartiere, multe desigur din punctul de vedere al unor businessmeni de real estate, dar poate ca exista si unele din punct de vedere al rezidentilor lor, cuforumuri de discutie, unde sa se vaite fiecare de supermarketul din apropiere sau de lipsa leganelor in parcul cel mai apropiat, dificultatile parcarii in zone, chestii practice dinastea. Habar nu am daca exista asa ceva pt Bucuresti ca nu am cautat, dar cine stie.
RăspundețiȘtergereAvantajele care imi vin mie in minte re zona pe care ai mentionat-o, pe care se intampla din totala intamplare sa o cunosc, (deoarece exista atatea zone din Bucuresti despre care habar nu am), ar fi poate proximitatea parcului de langa Stadionul National (fost Lia Manoliu, fost 23 August), care e un parc bine intretinut si pe care il cunosc eu personal.
E destul de mers pana in parc, nu ca aici ar fi parcul mai aproape, dar nu stiu, nu-mi place zona, cu sau fara parc in apropiere. Mi se pare neprimitoare, cu ditamai bulevardele. In ciuda aglomeratiei, interactiunea umana are sanse mai mici sa se dezvolte. Sunt multe chestii pe care nu stiu cum sa le explic fara sa par cazuta in cap.:)))
ȘtergereDar oare exista vreo zona in Bucuresti mai favorizanta pt interactiune umana ? Nu te contrazic, efectiv chiar as fi curios sa aflu, ca efectiv iar nu m-am gandit niciodata la acest aspect, eu mereu inchipuindu-mi ca asa ceva e de altfel ceva care nu e dorit sau urmarit in mod special de locuitorii urbani obisnuiti. Adica nici bunica mea care statea intr-un apartament dintr-o casa mai veche cu doua aripi si 2 etaje care fusese impartita de mult de mult de tot in 3 sau 4 apartamente, care toate dadeau spre o gradina interioara comuna ff misto, unde m-am jucat eu de multe ori, abia avea habar cine erau vecinii din celelalte apartamente, adica probabil stia cum ii cheama si cati sunt la numar si ffff rar daca se intalnea cu ei desigur ca isi dadeau buna ziua, dar nu a format relatii cu absolut nimeni din casa aia de acolo, desi avea prieteni din alte parti care o vizitau f des. Plus ca imi povestise de si mai devreme de pe vremea strabunicii cand stateau la mahala in Colentina, ca nu prea se amestecau cu vecinii, si nici vecinii cu ei, ci fiecare aveau relatiile lor de prietenie si de familie total separate de vecini si oamenii care locuiau in zona. Adica nu era un fel de "comunitate" stradala de vecini, desi, desigur, se stiau asa din vedere, dar nu aveau nici in clin nici in maneca unii cu altii. In fosta casa de la Colentina aveau si chiriasi, si mai saraci, niste zilieri, sau ucenici de pe la ce intreprinderi erau de prin jur, ceva de genul asta, intr-un fel de hambar de pe acolo in curtea lor si nu se bagau in viata alora, decat le luau banii o data pe luna, se preocupau daca se strica ceva, o clanta, si gata. Si asta de demult cand pe vremea strabunicii nici macar nu aveau apa curenta sau robinet in curte si aveau cismea la colt pe undeva pana si-au tras apa la ei in curte. Nici cand se duceau sa ia apa la cismeaua aia de la colt habar nu aveau unii de altii, toata strada aia de oameni care lua apa de la cismeaua aia, decat asa de buna ziua, buna ziua. Si bunica mea si nici strabunica mea NU au fost niste ursuze sau, Doamne fereste, cu nasul pe sus, ca erau si ele destul de sarace, desi totusi au avut de mancare mai mereu, si aveau pantofi, ca altii in Bucuresti in mahalaua aia, pe vremuri, mi-au povestit, chiar erau asa de saraci ca aproape mureau de foame, si nici pantofi nu aveau, sau aveau doar o pereche si o purtau cu schimbul.
ȘtergereDar chiar as fi curios daca vreo zona specifica din Bucuresti recenta ti-a creat tie un sens asa mai de comunitate, de interactie mai usoara intre oameni. Repet, NU te contrazic, doar m-ai facut ff curios, ca eu, zau, ca nu cunosc Bucurestiul asa pe zone, doar cateva strazi din cateva cartiere, si cam atat.
PS Ff important, just in case, (mai ales ca recomandarea cu parcul vine de la mine): parcul 23 august NU e parc de intalnire obisnuita intre persoane gay din alea mai delincvente posibil suparatoare din punct de vedere social, doar pt persoane gay din alea mai cuminti, (ca nu ai totusi cum sa zici ca exista vreo zona anume din Bucuresti total lipsita de ele).
RăspundețiȘtergereNici nu ma gandisem las asta.:)))
Ștergere