Cu "nu" in brate

Nu-mi place sa incep posturile cu nu, dar se intampla sa o fac, si nu rar. Asta pentru ca sunt atatia de nu, incat n-ai cum sa-i eviti. Mi-am amintit de un joc in care trebuia sa raspunzi la intrebari oricum, dar nu prin da sau nu, desi raspunsul cel mai concis ar fi fost chiar unul din acestea. Ar fi interesant sa-l evitam pe nu in discutiile noastre de zi cu zi. Poate asa i-am mai reduce influenta. Acum, gandindu-ma cat de prezent este, partea negativa, cu toate manifestarile sale, prinde un contur poate mai ferm decat cea pozitiva. De la lucruri banale, pana la cele de o importanta crescuta, particula negativa este foarte raspandita. Cel mai adesea aud n-am. Dar sunt si alte situatii ce au devenit stereotipuri, toate negative in felul lor. Pe de alta parte, negativismul are o doza consistenta de pesimism. Ceea ce este pozitiv denota optimism sau macar speranta. As incerca sa evit pe cat posibil acest nu, dar nu stiu cat o sa-mi reuseasca. Caci lui tare-i place sa fie tinut in brate.