Incepand cu titlul- Europolis, acest roman emana un aer cald si exotic, este imbibat intr-o atmosfera inedita, care pe mine m-a facut sa visez cu ochii deschisi. O bogatie de imagini de tot soiul vizuale, olfactive, ba chiar si gustative, daca ma gandesc bine. Un colt de lume la varsarea Dunarii in mare- cu toate culorile si aromele sale. Nimic mai nimerit pentru cineva care viseaza in taina la o bucata de mare si de plaja aproape salbatica.Desi orasul care domina intreg romanul este un oras-port, Sulina, acum pierdut in curgerea timpului si in nesfarsite aluviuni, senzatia care m-a insotit pe parcursul lecturii a fost aceea a unui loc izolat, cu o viata proprie diferita de a altor orase, fascinanta, plina de arome orientale. Cafenele, localuri pestrite, lux si saracie vietuind impreuna intr-o fermecatoare armonie. Oameni de felurite natii, traind si luptand pentru aceeasi bucata de paine, uneori mai dulce, alteori amara. Aerul sarat, mirosind a alge, a peste, a mal, o invalmaseala de izuri specifice acelei zone unice.
Un suvoi de senzatii se chinuie sa se intrupeze in cuvinte in mintea mea. Impresiile mele sunt atat de bogate, ca nu le pot sintetiza. N-as vrea sa folosesc clisee si totusi nu ma pot abtine a aminti de nostalgia cum altfel decat dulce, dar si usor amaruie, ce razbate in fiecare pagina. A mea sau a scriitorului? Nu as putea spune. Daca e vorba de nostalgia mea, atunci cum e posibil sa fii nostalgic dupa ceva ce nu ai trait? Hmmm, ceva ciudat. Dar cam asa ma simt dupa ce am incheiat lectura acestei carti splendide.
Daca ar fi sa aleg dar cateva cuvinte generice pentru a o caracteriza, bogatia ar fi unul din ele. Atat in ce priveste registrul epic, cat si intreg continutul sau, amanuntele sale- toate se definesc printr-o multitudine. Oamenii, graiurile, aromele, gusturile, mirosurile, culorile, sentimentele, pulsul vietii atat de divers, o bogatie de fapte, de senzatii. Iubire, ura, invidie, aventura, bani, calatorii, mahalale, viata de noapte, de zi, munca, drame, viata, moarte. O insiruire de substantive. Insotita de impresii superlative.
Mai e nevoie sa marturisesc cat de mult mi-a placut cartea aceasta? Ori sa va mai spun ca v-o recomand cu tot sufletul? Nu cred, concluziile le puteti trage, sper eu, singuri. Desi nu stiu cat de coerenta sau concisa am fost in redarea impresiilor mele. Asta poate si datorita faptului ca m-am simtit coplesita intr-un mod cat se poate de placut. Fascinant! Iar finalul- cat se poate de emotionant.
De re-recitit!
Dar parerea mea e ca Sulina prezentata in aceasta carte nu e un caz special, ci chiar asa era Romania inainte, in sec 19- inc sec 20, asa era si la Braila, si la Bucuresti, si la Iasi, si in Ardeal, si peste tot, desi desigur poate nu toate etniile erau reprezentate asa peste tot, insa Romania a fost dintotdeauna ff bogata in etnii si culturi chiar diverse, chiar si daca majoritatea oamenilor comunicau unul cu altul in principal la nivel oficial/tranzactional, insa adesea si asa ca vecini, in lb romana.
RăspundețiȘtergereDa, aveti mare dreptate, Europolis este o carte de recitit.
RăspundețiȘtergereMie mi-a placut tare mult aceasta carte.
Am citit si eu aceasta facinanta carte,in vremuri imemoriale si ma bucur,draga Andreea,a mi-ai adus aminte de ea...parfumul ei e unul atit de subtil,incit nici nu-ti dai seamna cum se insinueaza in mintea,trupul si sufletul tau...si,in mare parte,aerul acela,pe de o parte provincial,pe de alta,incarcat de istorie multiculturala,te introduce intro lume a visarii,pentru lung timp,dupa ce ai citit-o.
RăspundețiȘtergereMultumesc ca mi-ai adus aminte de ea...aveam nevoie sa ma incarc energetic si,uite ca am gasit modalitatea.
Te pup,ALMA.
Ma bucur!Cu multa placere!
ȘtergerePuteti sa-mi spuneti cu ce alta carte se poate compara europolis ?
RăspundețiȘtergereÎncerc să găsesc în răspuns şi constat că nu am citit destul de mult încât să pot găsi o carte cu care să o asemăn..Dacă aveți în vedere o carte anume, mi-ar plăcea să îmi spuneți care este aceasta.
Ștergere