Zile aglomerate

Nu am avut timp si in zilele ce urmeaza cu atat mai putin pentru elaborarea unor articole consistente. Nu am reusit nici sa termin o mica sa-i spunem lucrare, desi nu mai am mult. Dar daca nu a fost timp. Sambata e nunta, iar maine vin ai mei de la Bacau. O parte din ei vor sta la mine si asta inseamna ceva pregatiri. Iar eu sunt omul ce alearga pe ultima suta de metri. Uneori castig cursa, alteori... merge si asa.

Am avut si presiune psihica generata de alti factori, ma simt zapacita, debusolata sau nu stiu sa explic mai exact cum. La noi nu apuci sa termini ce faci intr-un anumit moment, ca intervine ceva al naibii de urgent, fie ca e vorba de altceva de facut, fie numai ca ti se comunica ceva -ideea era ca iti trebuie un buton de pauza, astfel ca prima indeletnicire sa ramana suspendata in stadiul in care se afla. Pentru ca altfel, cand revii la ea, uiti ce si cum faceai, nu stii pe ce sa pui mana si te invarti ca un...

Nu stiu cum e pe la voi, dar la mine vantul bate de ceva vreme si nu asa, in rafale, ci constant. A maturat toate buzunarele, cardurile, baia, bucataria, frigiderul. E crunt. Astept adieri mai blande.

Asadar, zilele astea nu stiu in ce masura voi scrie ceva interesant. As avea o recenzie aproape gata, dar nu promit ca o inchei astfel incat sa fiu multumita si sa o postez. Intre timp, am mai terminat o carte si ma tem ca nu voi apuca sa imi scriu impresiile la cald. Nu-i nimic, uneori e benefic sa vezi si ce ramane din acea carte dupa trecerea unui timp.