Viata domnului de Moliere, de Mihail Bulgakov

Viata domnului de Moliere, de Mihail Bulgakov


Traducere- Natalia Cantemir

Editura Junimea, Iasi, 1976

In urma multor recenzii convingatoare si dupa ce mi-am invins retinerile fata de literatura rusa, mi-am facut provizii de carti scrise de Mihail Bulgakov. Nu am inceput cu cea mai cunoscuta carte a sa- Maestrul si Margareta, aceea am lasat-o pentru mai tarziu. Insa de cand am cumparat-o, imi facea cu ochiul Viata domnului de Moliere. Imediat ce am descoperit aparitia in colectia Raftul Denisei la Humanitas Fiction, v-am semnalizat-o si mi-am facut rost de ea. E drept, nu in editia cea noua, ci intr-o editie mai veche, dar asta nu e o problema pentru mine, dimpotriva.

Dupa cum lesne va puteti da seama din titlu, cartea prezinta viata marelui dramaturg francez. Maniera in care Bulgakov reuseste sa o faca, imi creeaza oarece probleme in a incadra cartea intr-un gen anume- o fi o biografie, o fi un roman? nu ma pot decide. Abia mi-am aruncat privirea pe prefata, astfel ca nu am prea mult habar de referinte critice cu privire la aceasta carte. Parerile pe care le emit sunt rodul mintii mele, asa ca nu trebuie sa le interpretati ca litera de lege. Asadar, Bulgakov se transforma intr-un cronicar din secolul XVII, cel in care a trait Moliere, dupa cum o si spune la inceputul istorisirii, intr-un prolog in care naratorul dialogheaza cu moasa ce a ajutat la nasterea pruncului care avea sa devina o figura ilustra a Frantei si a intregii lumi. Astfel, intreaga relatare pare facuta de cineva care a trait in acele vremuri, arareori vocea naratoare spulbera aceasta senzatie, facand referiri la ecourile existentei dramaturgului francez peste veacuri.

Pe de alta parte, nu pot sa nu remarc nota de admiratie, dar si cea de umor ce insotesc povestea chiar si in momentele mai amare. Naratorul pare sa fie usor subiectiv, marcat de acest sentiment de admiratie pe care il nutreste, invaluind chiar si intamplarile nefaste intr-o aura de ansamblu stralucita, ceea ce e de inteles, daca ne raportam la valoarea artistica a lui Moliere, evidentiata permanent in cuprinsul cartii. Bulgakov ne prezinta firul vietii marelui dramaturg francez, in contextul epocii in care acesta a trait- iubit si urat, apreciat sau dimpotriva, hulit, in orice caz, un personaj controversat al vremii sale. Intensitatea relatarii este moderata, nici prea succinta, nici prea detaliata- ceea ce ma determina sa nu o consider un roman. In plus, raportul dintre realitate si fictiune este un alt argument in acest sens. Asadar, inclin spre o biografie ce poarta o amprenta stilistica inedita.

Nu cred ca ar fi necesar sa va prezint detalii ale continutului, acestea trebuie descoperite de fiecare cititor in parte si totodata, cred ca ar fi in plus pentru a convinge pe cineva ca aceasta carte merita citita. Totusi, nu ma pot declara pe deplin incantata de carte, dar amanuntele pe care le pot aseza pe celalalt taler al balantei, fara ca prin asta sa modific esential inclinarea sa, tin cu precadere de gusturile mele, de interesul meu pentru cele scrise si nu de valoarea literara si documentara a cartii. Asta pentru ca nu prea ma dau in vant dupa povesti din acea epoca, spiritul sau nu ma fascineaza intr-o masura prea mare, iar la capitolul opere si autori dramatici stau foarte prost. Insa acestea sunt amanunte legate de propriile mele perceptii, si per ansamblu, aprecierile mele legate de cartea prezentata sunt cat se poate de pozitive.