Heinrich Boll- Onoarea pierduta a Katharinei Blum (cateva impresii)

Onoarea pierduta a Katharinei Blum
Autor- Heinrich Boll
Traducere- Mariana Sora
Editura Polirom, 2009

Heinrich Boll este un scriitor german ce a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1972. De cand am inceput sa aleg cartile pe care le citesc dupa astfel de criterii, am pus mana si pe cateva dintre cartile sale. Aceasta este cea mai subtirica dintre ele si mi-am zis sa incep cu ea pentru a face cunostinta cu stilul autorului. Ca prima impresie pot spune ca mi-a placut, insa nu m-a dat pe spate, ca sa zic asa. Da, are o constructie interesanta, stilul in care este scrisa este alert, deci se citeste foarte usor, subiectul si modul in care este el fructificat este de asemenea diferit de ceea ce am mai citit. Inteleg trasaturile stilului ce au dus la decernarea acestui premiu, in primul rand originalitatea abordarii, detasarea asociata chiar cu o anumita raceala, ceea ce face ca intamplarile sa fie redate frapant de direct, si chiar pe un ton sec- lucruri ce sunt indeobste socante sunt relatate ca si cum ar fi ceva foarte obisnuit-, apoi, ti se face impresia ca ti s-au impartasit coordonatele problemei,incat esti convins ca stii totul, dar ulterior ti se trantesc in fata cu nonsalanta date ce schimba drastic situatia.

Povestea are un stil oarecum jurnalistic, ceea ce n-ar fi uimitor, daca ne gandim ca influenta presei in viata anumitor oameni reprezinta una din ideile de baza ale cartii. Intr-un fel, am fost influentata de cele scrise pe ultima coperta, astfel ca mi s-a dat o directie de intelegere a mesajului de la care nu am reusit sa ma abat. Cateodata ma gandesc ca nu e foarte benefic sa citesc aceste scurte descrieri care iti pot dirija perceptia unei carti. As fi vrut sa descopar mai mult pe cont propriu, fara sa mi se fi dezvaluit cheia, asa ca pe viitor voi fi mai reticenta cu prezentarile acestea, ca sa pot urma propriile cai. Nu va dau detalii mai multe despre subiect, prea as spune tot despre o carte de intindere redusa ca aceasta. Dar voi citi cu mult interes si scrieri mai ample ale acestui autor. Spre exemplu, Casa vaduvelor, pe care am rasfoit-o cand am cumparat-o si din cate tin minte, ma atrasese inceputul povestii in mod deosebit. E o carte veche, nu stiu daca a fost reeditata, in schimb la Polirom au mai aparut inca doua romane- Opiniile unui clovn si Partida de biliard de la ora noua si jumatate, pe care eu le-am gasit la promotie cu 10 lei bucata.