Pe drumul de intoarcere, dupa ce noaptea s-a asternut in toata puterea, prin campiile buzoiene si ialomitene, luna ne-a insotit rostogolindu-se parca prin perdeaua stravezie de nori. Niste norisori anemici, ca fasii subtiri de vata. Priveam magnetizata, nu-mi puteam lua ochii de la luna, o luna rotunda, puternica. Si cum priveam eu asa, ma trezeste fii-mea din visare, care, cum aveam imediat sa constat, facea si ea acelasi lucru- mami, luna merge si ea cu noi, s-a auzit glasciorul ei subtirel. Am continuat sa-i urmaresc drumul, o lumina stranie parca plutea peste acele campuri pustii la ora aceea.
Mi-am dat seama ca, oricat m-as strofoca, nu pot simti lirismul pur din jurul acestui corp ceresc. Si asta pentru ca in creierul meu sunt stocate informatiile de natura stiintifica legate de luna, iar aceste informatii, nu foarte ample, se-ntelege, caci nu am studiat in amanunt fenomenul, ies la suprafata fara sa vreau si nu am capacitatea de a visa asa cum faceau artistii romantici de exemplu. Pe vremea lui Eminescu, oamenii nu pusesera piciorul pe luna, ea reprezenta inca un mister- o taina incarcata de romantism, de poezie. Acum insa, mareata luna si-a pierdut o buna parte din aerul poetic. Si nu putem schimba asta. La fel si norii, si stele. Stim ce sunt, privindu-le ne trece prin minte si definitia lor mai ampla sau mai sumara, dupa cum ne-am insusit-o fiecare. Si nici urma de poezie. Sau daca e, e mult prea palida si prea impura.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
cat putem asterne pe hartie, inspirati de natura.
RăspundețiȘtergerecata perfectiune este in natura!
Minunat...frumoase randuri. Felicitari!
RăspundețiȘtergereLuna face parte din decorul liric al noptii, pacat ca poetii de astazi o trateaza cu indiferenta.
Mi-am amintit de versurile Otiliei Cazimir:
,,Un lac de sticla, cer de catifea,
Crai-Nou ca o felie de harbuz
(Da, stiu ca luna a iesit din uz,
Dar... daca nu se poate fara ea!)..."
Sunt cateva versuri din poezia ,,Vacanta".
Ma bucur ca mai exista oameni pentru care luna n-a ,,iesit din uz".
O duminica placuta sa aveti!
Pai datorita faptului ca oamenii au mers catre luna si eu am vazut cum arat Planeta Albastra din spatiu, eu tocmai de aia devin liric asa mai degraba in legatura cu teme legate de Terra decat de satelitul ei, luna....si cine stie, poate asta e si asta bine...pt ca poate ne indeamna sa puteam sa visam cat de cat util si in legatura cu Pamantul nostru, protectia naturii, legatura omului cu natura, cine stie, si astea sunt lucruri utile de descris in poezii, si de fapt au si inceput sa fie descrise inca de la sf sec 19, ca nu era doar romanticul ala clasic legat de luna, a mai aprut si dl Whitman cu ale lui Fire de Iarba (si asta inca inainte de a merge omul la Luna), adica eu nu mi-as face probleme ca ar fi ceva care ar fi vina oamenilor sau vin ata daca nu avem azi asa idei deosebit de romantice despre Luna, e si pt ca au aparut s alte curente artistice de atuncea, nu e ceva neaprata rau.
RăspundețiȘtergerePlu sa nu uitam ca inainte de electrificare, zau, lumina lunii chiar era ff importanta pt oamenii care traiau in mare bezna, chiar daca poate aveau asa cate un opait colo si colo. Pe cand de dupa ce a aparut curentul electric si la sate plus buticurile non-stop cu neoane, pai atunci chiar ca luna nu mai are vreo importanta sau vreun interes asa la nivel de zi cu zi.
ȘtergereCred ca pt romani, b chiar si pt poporul nord coreean contemporan, Luna e inc aimportanta, pt ca se tine minte ca era destul de intuneric noaptea in ultima decada a RSR, pt ca se facea economie la electricitate, iar in RPD Coreeana si acuma se face economie destul de stringenta, si de aia luna era inca importanta si in randul generatiilor noastre, si intelegem poate mai bine si romantismul celor din trecut din era pre-electrificare. Dar in curand poate e posibil ca noua generatiie sa nu mai aiba aceeasi afinitate, dar nu e ceva neaparat rau, asta voiam sa zic, se vor descoperi alte afinitati si sensibilitati, ca nu doar Luna e piua 1-a, mai sunt si alti sateliti, mai sunt si alte planete, mai asunt inca si oceanele despre care nu se stiu chiar atat de super multe, mai e loc de visare chiar si romantica in lume, nu a intrat visarea in sac doar din cauza a niste becuri !
ȘtergerePoate ca lirismul lunii nu e complet fara atmosfera din jurul nostru. Fara legatura cu noaptea de pe Pamant. Fara legatura cu copacii, cu intreaga natura.
RăspundețiȘtergere