luni, 1 iulie 2013

Incoerentele de luni

Azi e luni si daca am dat bani de azi, dau toata saptamana, asa se spune. Eu as da, daca as mai avea de unde. Daca tot am inceput-o de luni dimineata... O sa-mi sune in creier numai refrenul melodiei lui Puya- bani, bani, bani, bani, baga bani... C-asa-i frumos. Na, ca au inceput si probele de foc ale Bac-ului. Oare ce fel de Ana are mere li se pregateste si candidatilor la Bac? Nu de alta, dar ma gandesc ca altfel sansele de a avea o rata de promovare la fel de mare ca la absolventii de gimnaziu sunt reduse. Imi cer scuze fata de cei care invata si sunt bine pregatiti pentru examenul maturitatii. Exista si ei si nu sunt de trecut cu vederea. Ar trebui sa le fie urmat exemplul.



Ploaia de ieri initial mi se parea cine stie ce. Pe urma mi-am dat seama ca e doar o ploaie normala, ca pe la noi adesea se intampla sa ploua chiar mai multe zile fara oprire, nimic anormal. Ma refer la ceea ce a fost aici. In alte zone o fi plouat mai mult si astfel s-au produs inundatii pe strazi, prin curti etc. Dar ploaia din Bucuresti a fost una fireasca si tarziu am realizat asta, ca m-am dezobisnuit de astfel de ploi. Ziua nu a inceput prea promitator din punctul asta de vedere, dar nu voi mai sta in casa pana seara, cum am facut ieri. Momentan nu ploua, dar nu se stie mai incolo. Insa eu trebuie sa ajung undeva si poate sa ploua, ca n-am ce face, tot trebuie sa merg.

De cateva zile ma simt aiurea, incat nici nu reusesc sa imi fac o clara reprezentare a starii mele. Pot spune doar ca pe plan psihic ma simt asa, epuizata parca. Nu stiu ce si cum s-a acumulat ori parca nu-mi vine a crede ca doar din atat, dar probabil ca nu trebuie sa fie cine stie ce, e suficient sa persiste oboseala psihica. Rabdarea mea e foarte redusa, memoria la fel, imi joaca feste, sunt zapacita si cum spuneam si in postarea anterioara, o vacanta mi-ar prinde bine. Dintr-un anumit punct de vedere astept toamna. Ca sa inceapa gradinita, sa am si eu cateva ore de relaxare, va spun ca nu e floare la ureche sa stai non-stop cu un copil. Din cand in cand, ai nevoie de cateva ore de pauza totala, in care sa faci cu totul altceva, in care sa fii lipsit de grija supravegherii lui. Stiu ca mi-am mai exprimat doleantele in acest sens, insa problema e de permanenta actualitate in cazul meu.

Pickamer-ele imi zdruncina creierul tot de vreo cateva zile. Toate stradutele astea mici si indeobste linistite din preajma blocului meu sunt sparte din 3 in 3 metri, si pe carosabil si pe trotuar, varza le-au facut si bineinteles repararea va insemna o peticire care in scurt timp isi va arata efectele- denivelari, gropi,in concluzie, strazi stricate, bani aruncati pe apa sambetei.

2 comentarii:

  1. Momentan, de cateva luni bune, am scapat de ,,muzica'' pikamerelor care ne-a deranjat creierii exact doi ani!! Gandeam ca n-o sa se mai termine acest spectacol zgomotos!

    Mie mi-a placut ploaia care a cazut peste Bucuresti, pacat de dezastrul pe care l-a facut ploaia in provincie. Deh, unde sunt padurile noastre de altadata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La noi abia a inceput, toate stradutele sunt gaurite si ma ingrozeste faptul ca le vor petici si va fi aiurea, se vor strica. Sunt compromise, nu e vorba de un petic ici-colo, sunt foarte multe gropi pe fiecare strada si pe o parte si pe cealalta si s-ar impune refacerea completa, dar la noi nu se procedeaza asa.

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...