O nunta superba

Inca ma simt ca intr-un carusel ce se roteste in virtutea inertiei si mai are ceva pana sa se opreasca. A fost o nunta superba, pot sa va spun. Eu nu am putut sta toata noaptea si ce a fost mai frumos a urmat dupa ce am plecat, insa daca atat cat am stat mi s-a parut atat de frumos, imi imaginez ca mai tarziu nu as fi reusit sa-mi stapanesc lacrimile de emotie. Caci la partea asta nu-mi dezmint deloc inaintasele. Mi-a placut foarte mult, pana in cel mai mic detaliu. Ploaia cu gheata ce s-a abatut asupra sectorului nostru cu cateva minute inainte de ora programata mi-a dat primele emotii, credeam ca nu vom ajunge la timp. Dar din fericire am ajuns fix inainte de a incepe ceremonia oficiata in Biserica Sfantul Vasile de pe Calea Victoriei. O alegere foarte inspirata, atmosfera a fost intr-adevar speciala, am ascultat slujba fara prea multe abateri, s-a ocupat tati de cea mica si astfel eu am putut fi atenta. Am aflat ca acolo se afla un fragment din Sfanta Cruce si voi reveni, sau cel putin asa as vrea, acolo. Am mai asistat la slujbe de cununie dar in copilarie. Abia acum am putut intelege cum trebuie si cu minte de adult intreaga ceremonie. Emotionanta si invaluita intr-o lumina sufleteasca deosebita. Mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite, m-am transpus in acele minute intr-o alta stare, m-am concentrat pe fiecare moment si am fost placut impresionata.

Mireasa- superba, i-am si spus-o, desi nu stiu daca am reusit sa transmit perfect impresiile mele, caci in astfel de momente toti iti fac astfel de complimente. Din partea mea nu a fost doar un compliment, ci o sincera apreciere. Cand voi avea si poze, voi posta si aici una-doua din ele.

Apoi a urmat petrecerea la restaurantul Nan Jing de la Hotel Minerva, situat in apropierea bisericii. Nu am decat cuvinte de lauda. Ori poate ca nu sunt eu obisnuita cu astfel de tratatii in Romanica noastra. In orice caz, pot spune ca absolut totul a fost ireprosabil. Iar dansul mirilor cu care au spart gheata a fost deosebit, ne-au dat ceva emotii. Pentru ca au avut un fragment in care mirele a invartit mireasa in timp ce se sarutau- parca pluteau si in pofida sutelor de ochi atintiti asupra lor, in acele clipe parca ar fi existat doar ei. Mult mai tarziu, dupa ce eu plecasem deja (undeva pe la miezul noptii, caci nu mai rezista cea mica), au urmat si alte momente emotionante- am reusit sa vad filmuletul cu melodia cantata de fratele meu la chitara pentru miresa lui. Tare as fi vrut sa o vad pe mama in acele momente, caci nu cred sa fi reusit sa isi opreasca boabele de roua sa-i alunece pe obraz.



Frumos, emotionant- de vis!