Suntem atat de mici in lumea aceasta atat de mare, care continua sa existe independent de existenta noastra, ca indivizi...soarele va rasari in continuare cu sau fara noi, plantele isi vor desfasura ciclurile de dezvoltare, raurile vor continua sa-si poarte apele spre gura nesatula a marii...ce ramane in urma noastra, cand pana si amintirile noastre dispar o data cu noi?...toate povestile, toate gandurile noastre se sting o data cu noi...timpul isi va asterne, ca o mantie de nepatruns, uitarea...visele, dorintele, durerile noastre...la fel de efemere ca si noi...suntem simpli trecatori prin lumea aceasta...
o singura secunda reprezinta pragul fara de intoarcere dintre viata si moarte...un prag pe care fiecare dintre noi il vom pasi, intr-o buna zi, intr-o singura clipa...ultima...suntem atat de neinsemnati...ce insemn eu pentru restul lumii?...un alt destin anonim din atatea miliarde pe care le indura pamantul...putini sunt cei pentru care insemnam ceva cu adevarat...putini sunt cei care ne plang atunci cand ne ducem si chiar si pentru ei, cu timpul, devenim simple amintiri de care pomenesc cand si cand, poate cu regret...Pamantul va continua sa se invarta in jurul axei sale si fara mine, fara tine, fara el, fara ea, fara noi...suntem doar fire de nisip spulberate de vant pe imensa plaja a destinului umanitatii...desi ne zbatem ca si cum existenta noastra ar fi foarte importanta, in fapt nu insemnam nimic...azi suntem, maine nu mai suntem...ploaia va spala si ultimele noastre urme...
o singura secunda reprezinta pragul fara de intoarcere dintre viata si moarte...un prag pe care fiecare dintre noi il vom pasi, intr-o buna zi, intr-o singura clipa...ultima...suntem atat de neinsemnati...ce insemn eu pentru restul lumii?...un alt destin anonim din atatea miliarde pe care le indura pamantul...putini sunt cei pentru care insemnam ceva cu adevarat...putini sunt cei care ne plang atunci cand ne ducem si chiar si pentru ei, cu timpul, devenim simple amintiri de care pomenesc cand si cand, poate cu regret...Pamantul va continua sa se invarta in jurul axei sale si fara mine, fara tine, fara el, fara ea, fara noi...suntem doar fire de nisip spulberate de vant pe imensa plaja a destinului umanitatii...desi ne zbatem ca si cum existenta noastra ar fi foarte importanta, in fapt nu insemnam nimic...azi suntem, maine nu mai suntem...ploaia va spala si ultimele noastre urme...
sa fim optimisti, poate zgornim ploaia
RăspundețiȘtergereDaca privesc statistic, eu nu reprezint mare lucru. Insa daca privesc din interiorul meu, eu sunt centrul Universului. Caci daca eu nu mai exist, PENTRU MINE nu va mai exista nici Universul, caci eu nu voi putea sa-l vad. Intreaga lume se misca in jurul meu, prin fata ochilor mei.
RăspundețiȘtergerePentru mine, existenta mea e totul.
Suntem totul si nimic, depinde cum privim.Da, suntem trecatori, dar ne vor erintalni candva...
RăspundețiȘtergereNu se stinge lumina pentru nimeni, dupa trecerea in nefiinta, in fapt trecerea intr-o alta dimensiune, inaccesibila ochiului nostru pentru moment. Nu se stie daca cei de dincolo mai au contact, fie el si emotional cu noi, cei de aici, dar, nu-i asa, vom afla odata si odata...
RăspundețiȘtergereData fiind incertitudinea, ma gandesc ca poate ideea de o alta viata dupa aceasta e doar asa, de consolare, ca sa nu ne mai simtim nimicuri trecatoare.
RăspundețiȘtergere