O zi in care te trezesti cu nervisori e o zi pierduta din start...stiu asta, dar uneori nu functioneaza autocontrolul...dupa o noapte in care tot ce mi-as fi dorit ar fi fost niste dopuri pentru urechi (se mai maraie copilul noaptea, dar nu intotdeauna se si trezeste, insa tati e foarte grijuliu si tine mortis sa lasam ambele usi larg deschise, sa o auzim mai bine...plus ca ii mai sare si lui somnul mai spre dimineata si nu gaseste la ce sa se uite decat la Acces direct in reluare...acum ma intelegeti de ce vroiam dopuri? )...sa te trezesti avand in fata inca o zi mohorata, cu ploaia mai statornicita decat in zilele trecute, e deja prea mult...
cand ploaia iti zadarniceste si planurile, e suficient sa consideri acea zi o zi proasta...ma mir ca am chef de scris...caci altfel, n-as putea spune ca am chef de prea multe...Crengile copacului din fata geamului meu se indoaie in bataia vantului...brrrrr...simt frigul in oase...nici nu ma pot cuibari in pat, cu o carte in mana...trebuie sa ma joc cu balonul, cu mingea, sa construiesc masinute si casute, sa desenez pisici si trenulete...n-am vreme de stat decat printre picaturi. Va trebui sa ma mobilizez, sa-mi schimb cumva dispozitia, dar cand stiu ca si zilele urmatoare vor fi la fel de ploioase, e cam greu...si vreau neaparat sa ajung la Kilipirim, dupa cum va spuneam...vad eu cum ma lupt cu ploaia...poate maine ne va lasa si momente de respiro, sa nu ne ude de la metrou pana la locul respectiv...Pana atunci, sper sa gasesc motive sa zambesc, sa mai topesc din nervisori.
cand ploaia iti zadarniceste si planurile, e suficient sa consideri acea zi o zi proasta...ma mir ca am chef de scris...caci altfel, n-as putea spune ca am chef de prea multe...Crengile copacului din fata geamului meu se indoaie in bataia vantului...brrrrr...simt frigul in oase...nici nu ma pot cuibari in pat, cu o carte in mana...trebuie sa ma joc cu balonul, cu mingea, sa construiesc masinute si casute, sa desenez pisici si trenulete...n-am vreme de stat decat printre picaturi. Va trebui sa ma mobilizez, sa-mi schimb cumva dispozitia, dar cand stiu ca si zilele urmatoare vor fi la fel de ploioase, e cam greu...si vreau neaparat sa ajung la Kilipirim, dupa cum va spuneam...vad eu cum ma lupt cu ploaia...poate maine ne va lasa si momente de respiro, sa nu ne ude de la metrou pana la locul respectiv...Pana atunci, sper sa gasesc motive sa zambesc, sa mai topesc din nervisori.
As fi spus ca nu-mi place ploaia,dar imi place! De cele mai multe ori cand ies din casa dimineata si observ ca afara ploua privesc lung. Azi dimineata insa am zambit. Am zambit pentru ca exact inainte sa ies pe usa mi-am adus aminte ca ploaia poarta in sine genele copilariei. Cand eram mici, ne stropeam cu furtunul, topaiam in balti si ne bateam cu apa.Amintiri frumoase ,fireste:))
RăspundețiȘtergereSi mie imi place ploaia! Imi place sa privesc ploaia pe geam, dar sa nu trebuiasca sa ma duc undeva :P
RăspundețiȘtergereMie imi plac doar ploile torentiale...astea asa, interminabile, ma indispun...si ma mai si sechestreaza la domiciliu.
RăspundețiȘtergere