miercuri, 4 mai 2011

Unde e respectul de altadata?


Pana la al doilea razboi mondial, mai precis, pana la venirea comunismului la putere, anumite institutii, prin persoanele care le reprezentau, aveau o anumita autoritate asupra oamenilor, impuneau respect in randul acestora...simpla prezenta a invatatorului, a preotului, ii facea pe oameni sa isi cenzureze pornirile necuviincioase, le era rusine sa aiba un comportament imoral in prezenta unora ca acestia. Fara a se impune prin forta, acestia erau respectati, aveau o autoritate incontestabila asupra oamenilor. La fel si cei care reprezentau politia de astazi
(nu stiu ce denumire purtau). Apoi a venit comunismul, unde singura autoritate o reprezenta statul...toti devenisera egali, respectul fata de anumite personalitati s-a diminuat, dar, totusi, oamenii inca se purtau civilizat...poate de frica, nu stiu, nu am trait prea mult in acele timpuri...dupa caderea comunismului insa, a inceput haosul...s-a ajuns la decredibilizarea institutiilor, la lipsirea lor de autoritate...ce mai reprezinta azi un preot, un invatator, un politist?  Profesorii sunt batjocoriti de elevi, politistii sunt luati in ras de infractori sau chiar agresati...multora nu le este frica de nimic si de nimeni...nici macar de Dumnezeu...notiunea de respect a devenit tot mai stearsa...nu-l mai respectam pe cel de langa noi, nu ne mai respectam nici pe noi insine, nu mai respectam niciun fel de autoritate...poate doar banul mai impune respect...am transformat libertatea intr-un haos, unde fiecare face ce vrea, uitand ca nu trebuie sa-i deranjam pe altii cu actiunile noastre. Si nu zic ca ar trebui sa adoptam in totalitate comportamentul romanilor de altadata, ci macar bunul-simt si respectul fata de oameni...

6 comentarii:

  1. Si iar repete:EDUCATIA, ne lipseste cu desavarsire!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare adevar... nu stiu ce se mai poate face, pentru ca dupa cum ai spus si tu aici, azi nu mai exista nici macar respectul fata de propria persoana. Cred ca asa ar putea reincepe totul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Raspunsul e peatat de simplu si arhicunoscut, pe atat de adevarat: comunismul si lipsurile ne-au inrait in loc sa ne uneasca. Perioada cancerului comunisto-bolsevic impusa de sovietici ne-a marcat, si iata ca aum ne-am pierdut identitatea. Valorile nu ni le mai stim, si deci nici ce-i aia educatie sau bin simt am uitat.

    RăspundețiȘtergere
  4. una din tacticile cheie de a nivela "respectul" a fost marea "urbanizare"; fostii tarani, deveniti muncitori smecheri si fruntasi erau vecini de bloc si de palier cu profesorul sau doctorul, toti cu aceleasi drepturi, ca acum plateau chirie la fel; clasele sociale dispareau in fata succesului impetuozitatii prost inteleasa, confundata cu tupeul si proasta crestere zgomotoasa; disparitia respectului a culminat cu falsele valori de dupa '90, in care bruma de pedagogie facuta in familie sau la scoala s-a lovit de devastatoarele exemple de succes facil, afisat ostentativ

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a placut un cuvant: haos. din pacate, ne cam reprezinta

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Raul: Asa e...daca ar fi sa sintetizam intr-un singur cuvant ce e la noi, haos ar fi cel mai potrivit.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...