Un moment de reculegere...

Oare ce e mai dureros? Sa mori fara sa fi avut o viata fericita sau sa fii smuls de ghearele mortii dintr-o viata plina de fericire? Cand ai avut o viata chinuita, astepti moartea ca pe o eliberare sau, pus in fata ei, regreti ca n-ai avut timp sa fii fericit si-i ceri indurare sa te mai lase un pic, sa-ti indulcesti cumva destinul?...S-a stins o fiinta chinuita... Acea persoana nu mai facea parte din viata mea de peste doi ani, insa am continuat sa tin la ea pentru ca s-a purtat mereu cu mine ca si cum i-as fi fost fiica, iar eu am avut grija de ea in clipe grele cand boala o daramase...dar isi revenise ultima data cand am vazut-o...
o revenire superficiala...cancerul nu iarta...mai ales daca nu ai bani sa te tratezi...te macina uneori latent, alteori violent si, pana la urma, te rapune...pana la urma, a invins-o... avea 62 de ani si, in spate, o viata grea, plina de griji si de lipsuri...o viata in care prea putin a cunoscut fericirea... Vineri ma gandeam ca au trecut mai bine de doi ani de cand nu si-a vazut nepoata si ca poate ii este dor de ea, iar eu, ca sa nu dau ochii cu cine nu voiam, nu i-am dus-o in tot acest timp...si ma simt vinovata...nu stiu mai multe...dar ma gandesc ca poate chiar in acea zi s-a stins...altfel nu imi explic de ce brusc m-am gandit la ea in felul asta...stiam ca intr-o buna zi, voi primi un astfel de mesaj, dar nu ma asteptam atat de curand... puteam sa fi trecut macar o data, sa o duc si pe nepoata ei de care poate ii era dor...cum ii voi spune eu fiicei mele, cand ma va intreba de ea, ca Uata lu' tati nu mai e...si-o aminteste si ii promisesem ca am sa o duc pe la ea...si acum, ea nu mai e...

Dumnezeu s-o odihneasca!