Sunt una din cei pentru care Romania inseamna acasa. Stiu ca aici lucrurile merg din rau in mai rau, ai mai multe motive sa fii nemultumit decat multumit...si totusi, eu nu m-as acomoda sa traiesc in alta tara. Poate suna putin ilar, insa ma simt legata de aceste locuri. Cu bune (destul de putine), cu rele (de cele mai multe ori), nu as vrea sa plec de aici...as vrea sa se schimbe ceva aici. Desi a spera asa ceva pare de domeniul SF...insa eu mai sper, sunt inca tanara si, deci, plina de vise, de sperante...
incerc sa inlatur pesimismul din gandurile mele. As vrea ca multe lucruri sa dispara, legate in special de oameni. Locurile, pamantul, nu au nicio vina...as putea aminti celebra vorba, dar probabil v-ati dus singuri cu gandul la ea. Problema e ca locul in sine nu are puterea de a schimba viata, doar noi, locuitorii o putem face...cum, inca nu stiu. Poate incepand prin a fi mai buni, cu mai mult bun simt si mai mult respect fata de ceilalti si fata de natura ce ne ofera multiple posibilitati de a avea o viata mai frumoasa...daca am renunta macar putin la goana dupa bani, acordand mai multa atentie lucrurilor cu adevarat importante, poate ca s-ar schimba ceva...
incerc sa inlatur pesimismul din gandurile mele. As vrea ca multe lucruri sa dispara, legate in special de oameni. Locurile, pamantul, nu au nicio vina...as putea aminti celebra vorba, dar probabil v-ati dus singuri cu gandul la ea. Problema e ca locul in sine nu are puterea de a schimba viata, doar noi, locuitorii o putem face...cum, inca nu stiu. Poate incepand prin a fi mai buni, cu mai mult bun simt si mai mult respect fata de ceilalti si fata de natura ce ne ofera multiple posibilitati de a avea o viata mai frumoasa...daca am renunta macar putin la goana dupa bani, acordand mai multa atentie lucrurilor cu adevarat importante, poate ca s-ar schimba ceva...
Nu este nimic anormal în felul cum gândeşti sau simţi. Este doar reacţia firească a unui român, căruia alegerea unei vieţi trăite pe meleagurile străine nu îi poate spune nimic.
RăspundețiȘtergereTara tuturor posibilitatilor, de unde unii ar pleca cu prima ocazie in timp ce altii au renuntat la multe trenuri si au ramas. Victima a luptelor politice, a eternului conflict dintre cele doua palate, o uram si o iubim . O injuram si-i cantam imnul la betie. O iubim pe 1 Decembrie, dupa care uitam ca exista.
RăspundețiȘtergereParca ma vad pe mine pana acum 7 ani. Eram foarte atasata de locurile natale, nu am vrut nici sa plec din orasul natal dupa terminarea facultatii, vroiam sa fac ceva acolo, sa schimb ceva ...si uite-ma pe un alt continent cu un ocean intre mine si locurile natale.Nu zice NU, nu se stie unde te duce TRENUL!
RăspundețiȘtergere@ Lumi: Ai dreptate...nici in Bucuresti nu mi-ar fi placut sa locuiesc...dar asta era inainte de...si uite ca acum imi place.:)
RăspundețiȘtergere