luni, 9 mai 2011

Un moment de reculegere...


Oare ce e mai dureros? Sa mori fara sa fi avut o viata fericita sau sa fii smuls de ghearele mortii dintr-o viata plina de fericire? Cand ai avut o viata chinuita, astepti moartea ca pe o eliberare sau, pus in fata ei, regreti ca n-ai avut timp sa fii fericit si-i ceri indurare sa te mai lase un pic, sa-ti indulcesti cumva destinul?...S-a stins o fiinta chinuita... Acea persoana nu mai facea parte din viata mea de peste doi ani, insa am continuat sa tin la ea pentru ca s-a purtat mereu cu mine ca si cum i-as fi fost fiica, iar eu am avut grija de ea in clipe grele cand boala o daramase...dar isi revenise ultima data cand am vazut-o...
o revenire superficiala...cancerul nu iarta...mai ales daca nu ai bani sa te tratezi...te macina uneori latent, alteori violent si, pana la urma, te rapune...pana la urma, a invins-o... avea 62 de ani si, in spate, o viata grea, plina de griji si de lipsuri...o viata in care prea putin a cunoscut fericirea... Vineri ma gandeam ca au trecut mai bine de doi ani de cand nu si-a vazut nepoata si ca poate ii este dor de ea, iar eu, ca sa nu dau ochii cu cine nu voiam, nu i-am dus-o in tot acest timp...si ma simt vinovata...nu stiu mai multe...dar ma gandesc ca poate chiar in acea zi s-a stins...altfel nu imi explic de ce brusc m-am gandit la ea in felul asta...stiam ca intr-o buna zi, voi primi un astfel de mesaj, dar nu ma asteptam atat de curand... puteam sa fi trecut macar o data, sa o duc si pe nepoata ei de care poate ii era dor...cum ii voi spune eu fiicei mele, cand ma va intreba de ea, ca Uata lu' tati nu mai e...si-o aminteste si ii promisesem ca am sa o duc pe la ea...si acum, ea nu mai e...
Dumnezeu s-o odihneasca!

3 comentarii:

  1. Trista poveste. S-o irte Dumnezeu, oricine ar fi

    RăspundețiȘtergere
  2. Vad ca, totusi, tu ai putere mai mare ca mine de a te aduna si a scrie intamplari mai triste.
    Dumnezeu s-o ierte!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Loopoo: Nu stiu daca ii pot spune putere...am scris sub influenta starii in care ma aflam...poate dupa un timp nu mi-as mai fi gasit cuvintele...si inca simt ca nu am spus ca as fi vrut sa spun.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...