Despre zvonuri, fericire si mugurasi de primavara

Acu vreo doua- trei zile gasisem pe net un apartament de inchiriat intr-un complex din zona Colentina, care arata super, doar o idee mai scump decat ce putem noi oferi. Si stateam de vorba pe marginea anunturilor cu sotul si cu sora-mea. Cand ajung sa ii spun si de asta, imi zice ca nu e bun, ca pe acolo e plin de chinezi. Apoi face o gluma Vrei sa plece cu tine in valiza? N-am luat in serios gluma lui, si aseara reusesc si eu sa vad ceva stiri primite pe mail.Si o deschid pe aia cu descoperirea macabra de pe Otopeni.Se potrivea perfect cu vorbele sotului meu, incat ma intreb ce zvonuri circula in legatura cu chinezii, ca n-a vrut sa-mi spuna nicidecum pe ce s-au bazat cuvintele lui spuse cu cateva seri in urma.

In alta ordine de idei, am gasit ceva cat de cat acceptabil ca stare, desi, daca e sa il iau la bani marunti, sunt destul aspecte care nu ne convin. Insa cel mai nasol aspect e legat de banii pe care trebuie sa-i platim initial, doua chirii garantie, o chirie pe prima luna, plus comisionul agentiei, ceea ce insumeaza vreo 900 euro. Si nu stiu daca merita, avand in vedere ca are anumite bube pe care nu le putem remedia- lipsa repartitoarelor in tot blocul, deci nu am putea pune doar noi, ferestrele vechi prin care sigur va bate vantul ca si aici, de platim caldura din doua parti ca sa facem un climat confortabil. Acum stim mai multe hibe de care sa ne ferim, insa e greu sa gasesti ceva fara aceste neajunsuri la bani putini. Avem timp de gandire pana luni, pana atunci mai caut, ca nu se stie. Poate om avea si noi noroc. Poate.

Saptamana asta timpul meu s-a scurs diferit. De obicei, cand ajungeam la ziua de vineri, aveam senzatia ca e miercuri. De data asta, ieri credeam ca e deja vineri, aveam senzatia asta, timpul s-a scurs mai greu. Sa nu mai zic ca ma chinui cu o carte foarte interesanta de 5-6 zile si abia azi daca o termin. Ceea ce e ceva inedit pentru mine. Ieri am observat cum betele alea urate pana nu demult ce au rolul unui gard viu au deja mugurasi plesniti. Am vazut si toporasi pe spatiul verde de langa un bloc. Dar nu s-a miscat nimic in mine asa cum se intampla altadata. Am perceput schimbarile vizual si atat. As fi vrut sa simt fiorii renasterii la viata, sa renasc si eu o data cu natura.

Oricum, anumite discutii de ieri m-au facut sa ma simt altfel, sa ma montez pe directia cea  mai buna pentru mine. Am inteles ca nu va lupta nimeni in locul  meu pentru satisfacerea propriilor dorinte, ca eu sunt cea care trebuie sa o fac si ca, indiferent de reactiile altora, nu trebuie sa fac compromisuri cand vine vorba de fericirea mea. Si mai ales, ca fericirea mea se raporteaza la dorintele mele, nu la criteriile altora, fie ca e vorba de persoane apropiate sau de societate in general.