Ma pot lauda ca baba mea a fost ieri si a fost frumoasa. Prin fumul amintirilor ma chinui sa deslusesc povestea pe care ne-o spunea bunica despre baba Dochia si cele noua cojoace ale sale, cum isi lepada cate un cojoc pana a ajuns in varful muntelui si acolo a incremenit de frig, unde noi o putem vedea si azi sub forma de stanca. Povestea avea oarece credibilitate, mai ales ca eram destul de aproape de Ceahlau si vazusem stancile acestuia.
Deci, daca ar fi sa ma ghidez dupa aceste vechi credinte, voi avea un an
bun. Sper ca asa va fi, desi n-as putea spune cat de mult ma incred eu in
astfel de superstitii.
Saptamana aceasta voi avea parte de provocarea mucenicilor. De ambele feluri. De atata timp, ar fi trebuit sa ma obisnuiesc cu astia de pe aici, dar eu nu consider deloc apetisanta zeama aceea cu opturile plutitoare. De fapt nici nu-s prea plutitoare, intreaga chestie e destul de vascoasa si poate de asta stramb din nas cand o vad. Dar de preparat am sa-i prepar. Nu stiu ce va iesi, bine ca nu trebuie sa si mananc. Voi manca insa mucenici de-ai mei, care arata nu doar comestibil (in general, nu vorbesc de ce-o sa-mi iasa mie, ca e cu totul altceva), ci de-a dreptul starnitori de pofta de mancare.
Printre altele, zilele astea voi fi si spargatoare de nuci, ca le voi face din timp, sa nu ma aglomerez cu toate deodata. Stiu ca zilele vor zbura, asa cum au facut-o si pana acum. Nici n-am timp sa ma dumiresc si deja se face vineri. Si am un chef sa arunc diverse lucruri care stau si umplu spatiul aproape inutil. Dar ma cunosc, n-am sa arunc mare lucru, cand voi trece prin ele voi realiza ca poate, totusi, vor fi ele bune la ceva, candva, acel candva care de regula nu prea vine decat in cazul in care chiar arunci lucrul. Altfel, va continua sa stea acolo mult si bine, fara sa-si ceara intrebuintare.
Trebuie sa facem rost de cutii pentru carat lucrurile. Nu toate se preteaza a fi puse in saci sau sacose. M-as apuca eu de pe acum, dar ce fac? stau cu ele apoi printre picioare? Sunt destule de care ma impiedic, nu am chef sa ma impiedic si de alea ce au inca un loc al lor. Care au.
Hai, saptamana faina sa aveti!
Mucenicii (sfintii) sunt ca micii - nu trebuie sa te gandesti din ce si cum sunt facuti.
RăspundețiȘtergereOoooo,da!!Mucenici moldovenesti:)
RăspundețiȘtergeresa-ti trimit niste faina, miere si nuci ca sa mancam si noi mucenici
RăspundețiȘtergerevezi la hipermacheturi ladite sau cutii inchise si aduna cate una, doua, le umpli si le pui intr-un colt si treci mai departe
eu mi-am ales baba in 7, dar habar n-am cum se interpreteaza :)
RăspundețiȘtergerecu mucenicii, nu stiu cum e, pe-aici nu e obiceiul.
RăspundețiȘtergereEu imi alesesem ziua de 6 martie, si a fost o zi cu cer senin, chiar bleu deschis dimineata, desi mai bleu-gri dupa amiaza, nu a fost vant, dar nici soarele nu a stralucit asa proeminent, iar re temperatura, desi dimineata a fost chiar placut, dupa amiaza, cand am iesit de la serviciu mi s-a parut chiar frig.
RăspundețiȘtergereHabar n-am cum sa interpretez, eu cand eram mic, mama si bunica mi-au zis ca asa cum e ziua asa o sa fiu eu cand o sa fiu batran, adica daca e zi calda senina o sa fiu un mos bland si vesel, iar daca ploua, o sa fiu un mos uracios si vaicaret !
Mucenicii de 9 martie imi plac ff mult, dar mie imi placeau aia facuti de bunica, lui mama nu ii reusesc in fiecare an, chiar daca se gasesc acum si de-a gata, nu stiu, tot nu seamna cu aia ai lui bunica, asa ca nu am prea mai mancat in ultimii ani si nu imi lipsesc. Desi ziua respectiva era folosita si un pic ca zi onomastica pt mine, ca pe mine nu ma cheama dupa vreun sfant prea larg cunoscut, dar nu primeam cadouri, doar asa era o zi in care eram felicitat si mi se faceau mucenici sa mananc !